miercuri, 28 octombrie 2009

Pirarucu - Arapaima (Arapaima gigas)

Arapaima este vanata si utilizata in diferite moduri de catre populatiile umane locale. Ea este prinsa de localnici cu ajutorul harpoanelor sau a navoadelor mari, iar din spusele acestora carnea acestui peste este chiar delicioasa. Un singur exemplar poate asigura pana 70 kg de carne fara oase si chiar mai mult. In plus, limba osoasa a arapaimei este adesea utilizata pentru a razui din sulurile de guarana uscata si intarita, un ingredient al unei bauturi cu proprietati revigorante. Acest peste poate fi regasit si pe piata pet-urilor, desi pentru a intretine corect o arapaima aveti nevoie de un bazin mare, fapt ce se poate dovedi dificil. Originile arapaimei, care apartine familiei pestilor cu limba osificata, dateaza din perioada cretacica, in urma cu 65-135 milioane de ani. Ca infatisare, arapaima pastreaza multe dintre trasaturile arhaice, cum ar fi inotatoarea codala asimetrica, precum si o basica inotatoare, care functioneaza ca un organ respirator. Numai arapaimele foarte tinere au branhii functionale; adultii, insa, sunt intotdeauna nevoiti sa iasa la suprafata apei sa inspire oxigenul si sa expire dioxidul de carbon. Taxonomia Regnul: Animalia Increngatura: Chordata Subincrengatura: Vertebrata Clasa: Actinopterygii Ordinul: Osteoglossiformes Subordinul: Osteoglossoidei Familia: Osteoglossidae Subfamilia: Heterotidinae Genul: Arapaima Specia: Arapaima gigas Alte denumiri: pirarucu, arapima uriasa, wararapaima. Descrierea si dimensiunile Pirarucu are in general o coloratie cenusie, remarcandu-se spre extremitatea caudala a corpului prezenta unor „pistrui” de culoare portocalie. Spatele arapaimei este foarte lat, iar capul sau este lat si usor oblic. Maxilarul inferior este prognat (iesit in afara). La extremitatea caudala, arapaima prezinta cate doua aripioare simetrice de fiecare parte a corpului. Intr-un mod cu totul aparte, acest peste are limba osificata, de unde si clasificarea sa ca peste osteoglosomorf. Arapaima este unul dintre cei mai mari pesti de apa dulce din lume. La un moment dat, existau multe exemplare cu o lungime de peste 3 metri si care cantareau mai mult de 150 kg. Solzii de pe un asemenea exemplar puteau ajunge pana la 6 cm lungime. Astazi, insa, mai exista putine arapaima de asemenea dimensiuni. Dimensiunile medii ale acestei specii s-au redus drastic datorita pescuitului excesiv, dar asta nu inseamna ca nu mai pot fi intalnite arapaime de peste 2 m lungime si mai mult de 125 kg. Habitatul Arapaima gigas populeaza exclusiv bazinul fluviului Amazon din America de Sud. In bazinul Amazonului, arapaima este regasita in cateva diferite biotopuri, respectiv, in lacurile din vaile inundabile ale acestei regiuni, in afluenti mari ai Amazonului (Rio Madera si Rio Machado), in campiile sau padurile aluviale, inundabile (varzea) situate de-a lungul Amazonului. Pirarucu populeaza atat apele repezi (bogate in oxigen), cat si pe cele cu curs lent sau stagnante. In principal, apele care gazduiesc acesti pesti sunt deficitare in oxigen, fiind localizate in regiunile mlastinoase ale padurilor tropicale. Acvariu si conditiile de viata Datorita dimensiunilor sale gigantice, arapaima este adecvata cresterii numai in bazinele mari similare acvariilor publice. Pestele isi petrece aproape intreaga zi inotand de-a lungul acvariului cu miscari sinuoase. In acvariu, li se ofera bucati mari de carne, respectiv, inima de vita, etc. De asemenea, arapaimei trebuie sa i se asigure o perioada de post in fiecare saptamana. Arapeimei trebuie sa-i puneti la dispozitie un bazin extrem de mare (1500 galloni), cu apa bine filtrata si foarte oxigenata. Temperatura apei trebuie sa fie in jur de 22-260C, iar pH-ul acesteia trebuie sa fie usor acid. Hranirea Arapaima este un pradator care se hraneste in principal cu alti pesti. Daca o pasare sau orice alt animal se intampla sa fie prin preajma, acest ucigas de talie mare puteti sa fiti convinsi sa-l va inhata instantaneu. Pirarucu isi gaseste victima in general aproape de suprafata apei deoarece el este o creatura care nu se poate dispensa de aer, trebuind sa iasa la suprafata apei la fiecare 10-20 minute pentru a inspira oxigen proaspat. Prada capturata este tinuta intre falci, iar limba osificata este utilizata pentru a presa si a marunti victima. Cand prada este abundenta, arapaima infuleca cat mai multe „alimente” cu putinta, formandu-si depozite bogate de grasime pe care le vor folosi in sezonul de reproductie. Si totusi, pirarucu este de asemnea capabil sa se si scufunde. Desi este un ucigas redutabil, arapaima isi gaseste si ea nasul. Oamenii si caimanii cu ochelari sunt inamicii ei numarul unu. Pentru a se apara de acestia, pirarucu este inzestrat de la natura cu o armura osoasa si cu o talie de invidiat. Reproducerea Femela atinge maturitatea sexuala in jurul varstei de 5 ani si are in general circa 160 cm lungime la aceasta varsta. Sezonul de reproducere este marcat de inviorarea coloritului si de imperecherea pestilor adulti. Datorita arealului geografic in care traieste aceasta specie, ciclul biologic al acestui peste este mult influentat de inundarea sezoniera care se produce. Jumatate din an, arapaima traieste intr-o mare de apa, fapt favorabil acestui organism acvatic; totusi, cealalta jumatate de an, pirarucu traieste in conditii de seceta. Datorita acestor fluctuatii mari, arapaima s-a adaptat in multe aspecte ale vietii, inclusiv in ceea ce priveste reproductia (inmultirea). Pirarucu isi depune icrele in timpul lunilor februarie-aprilie cand nivelul apei este scazut. Femelele isi construiesc un cuib cu diametrul de circa 50 cm si o adancime de 15 cm, de regula in regiunile nisipoase inundabile. Dupa ce femelele depun icrele, masculul partener le fertilizeaza. Odata cu aparitia apei, ouale eclozioneaza astfel ca progeniturile se pot bucura de sezonul abundent in apa pentru a se dezvolta, incepand cu lunile mai-august. Asadar, depunerea anuala a icrelor este reglata sezonier. O alta ciudatenie a acestei specii, este reprezentata de comportamentul masculului care se spune ca asigura clocirea oualor in interiorul gurii sale. Tatal care este implicat in paza icrelor le poate transporta in gura mutandu-le intr-o alta locatie. Pestii tineri sunt de asemenea condusi de catre mascul intr-un grup imediat ce ei sunt apti sa inoate. Este bine cunoscut ca arapaima se ingrijeste atat de oua, cat si de progeniturile sale. Ingrijirea acordata de catre parinti consta in asigurarea aerarii apei, care este esentiala pentru supravietuirea progeniturilor in apele deficitare in oxigen din anumite habitate. De asemenea, adultii au capacitatea de a dispersa de la nivelul capului un feromon care are rolul de a atrage progeniturile si de a-i mentine in imediata apropiere a parintilor. Speranta de viata a arapaimei este de circa 12-15 ani.

Iepurele Rex

Prima data descoperit in Franta, iepurele Rex a fost initial atat de rar intalnit incat a fost necesara imperecherea numai a exemplarelor din aceasta rasa, fara interventia altor rase pentru a o perpetua. Acest lucru a avut ca rezultat aparitia unor exemplare cu diferite tare confromationale si de ordin medical. Cu perseverenta si multa dedicatie, crescatorii, in cele din urma au perfectionat rasa, iar astazi, iepurele Rex este o rasa robusta si rezistenta cu o blana moale si catifelata. Istoricul si originea In 1919, un fermier francez isi tinea sub supraveghere iepurasii nou-nascuti de iepuroaica sa comuna de culoare gri. Unul dintre iepurasi prezenta firele de par de protectie mai scurte decat puful profund. La urmatoarea fatare, iepuroaica a dat nastere unui alt iepuras cu acelasi aspect al blanitei. Din fericire pentru fermier, acest iepuras era de sex opus fata de cel obtinut la prima fatare, astfel ca ei au putut fi imperecheati. Puii fatati de acestia au fost prezentati unui preot frencez, caruia i se atribuie perpetuarea rasei Rex. In 1924, iepurele Rex a fost indeajuns de perfectionat incat sa fie etalat intr-o expozitie la Paris. Blana iepurelui Rex este trasatura sa cea mai evidenta. Parul de protectie este mai scurt decat puful profund, facand ca blana sa fie lucioasa si matasoasa. Aspectul exterior si dimensiunile Cu toate ca exista mai mult de 50 de varietati de culori si modele, iepurele Rex poate fi impartit in patru tipuri – cu blana neteda, astrex, Rex pitic si Rex oposum. Tipul cu blana neteda este considerat standardul. Tipul Astrex este rar intalnit si poate fi usor recunoscut dupa blana sa sarmoasa, lipita de corp. Rexul pitic este exact asa cum ii sugereaza si numele – o varianta mai mica a iepurelui Rex standard, cantarind in jur de 1,5 kg. Iepurele Rex oposum este un alt tip rar intalnit avand blana argintie. Iepurele Rex, exceptie facand varianta pitica, cantareste in jur de 3-4,5 kg si este considerat o rasa de iepuri de talie medie. Ochii sunt de culoare inchisa, albastrui sau rosii. Urechile sunt purtate ridicat, iar musculatura care imbraca corpul este bine dezvoltata. Adapostirea Multi iepuri pot fi crescuti cu usurinta in casa. Ei pot fi invatati sa-si faca nevoile la litiera. Aveti grija ca iepurilor le place sa rontaie asa ca asigurati-va ca toate cablurile sunt bine ascunse si obisnuiti-va cu ideea ca o parte din mobila dumneavoastra va fi roasa. Daca alegeti sa-l tineti in cusca, asigurati-va ca cusca are minim dimensiunile de 60x60x120 cm. Daca cusca are planseul din sarma, peste acesta este bine sa asezati o scandura din lemn pe care iepurele sa poata sta astfel incat picioarele sale sa nu fie lezate. Pentru iepurii de apartament se preteaza mai degraba o cusca cu grilaj din plastic si fundul mobil din plastic perforat, cu tavita pentru evacuarea dejectiilor. Cusca trebuie sa fie prevazuta cu o pardoseala absorbanta cu fund dublu. Cusca trebuie sa fie spatioasa pentru a-i oferi iepurelui conditii confortabile, de odihna, miscare, hranire, adapare, reproductie, fatare si crestere a puilor. Dimensiunile si forma custii depind de starea fiziologica si de destinatia animalutelor. In interiorul custii se va amplasa fie un vas, fie un jgheab pentru nutreturile voluminoase (uscate sau verzi). De asemenea, va fi necesara amplasarea unui alt vas pentru nutreturile concentrate si a adapatorilor. Curatatea custilor si a accesoriilor se va face periodic. Hranirea Sunt animale erbivore, putin pretentioase. Alimentatia este un factor esential in mentinerea sanatatii iepurelui. Iepurii consuma nutreturi de origine vegetal: plante verzi, fibroase uscate, suculente, radacinoase, siloz, furaje concentrate si nutreturi combinate. Furajele verzi se administreaza dupa palire, deoarece favorizeaza aparitia balonamentului abdominal si a enterotoxiemiei. Radacinoasele se curata de pamant, se spala abundent, se usuca, administrandu-se tocat. Cartofii se administreaza numai fierti. Ratia pe intreaga zi se imparte in tainuri, cea mai copioasa masa administrandu-se seara. Nutreturile concentrate vor fi administrate sub forma de granule. Asigurarea apei proaspete in permanenta este un factor esential. Necesarul de apa zilnic este de 0,7 litri/zi la femelele gestante si masculi, de 1,5 litri/zi la femelele in lactatie si de 0,4 litri/zi la tineret. Lipsa apei provoaca o scaderea a aportului de alimente si duce la aparitia imbolnavirilor. Daca iepurii sunt crescuti in apartament este recomandat sa fie hraniti cu meniuri complete speciale pentru iepurasi pe care le gasiti cu usurinta in pet-shop-uri si care le asigura un regim alimentar echilibrat si complet. Necesarul de granule pentru iepurele Rex este de un sfert de pahar/2 kg corp, zilnic. Iepurii mai mici de 8 luni pot fi hraniti cu granule simple pe baza de lucerna la discretie. Nu se recomanda administrarea in hrana iepurilor a urmatoarelor produse: dulciuri, prajituri, mere, pere, pepeni, zmeura, mure, ananas, banane si struguri care sunt bogate in glucide si i-ar putea determina iepurelui diferite tulburari gastro-intestinale. Aspecte particulare Puii se nasc lipsiti de par, cu ochii inchisi. La 4-5 zile dupa nastere, parul incepe sa creasca pe cap, pentru ca la varsta de 18-20 zile, corpul sa fie in intregime acoperit cu par. Ochii se deschid la varsta de 10-12 zile. La iepure, incisivii superiori sunt dubli. Iepurii se nasc cu incisivi si premolari; unii dinti au caracter permanent, iar altii sunt de lapte si vor fi schimbati. Odata cu inaintarea in varsta, apar modificari ale dintilor, unghiilor, ale parului, oaselor si ale organelor genitale. La varsta de 60 zile se produce prima naprlire. Unghiile subtiri, elastice si ascutite cresc continuu, dar pana la varsta de 1 an, ele nu sunt observabile, intrucat sunt acoperite de parul labutelor. Odata cu inaintarea in varsta, unghiile se modifica, devenind moi, lungi, groase si tot mai curbate. Culoarea lor se inchide cu trecerea timpului, iar pe suprafata lor apar valuri circulare de corn, care indica perioadele de gestatie sau de hranire deficitara. Oasele lungi cresc pana la varsta de un an. Viata reproducatoare - Maturitatea sexuala este atinsa de iepurele Rex in jurul varstei de 5-6 luni. - Varsta optima pentru imperechere este de la 7-8 luni. Imperecherea se face dimineata intre orele 6-7 si seara intre orele 18-20 in lunile de vara si intre orele 10-15 in lunile de iarna. Actul imperecherii dureaza circa 2 minute. Femelele pot fi folosite la reproducere pana la varsta de 3 ani, iar masculii pana la 2-3 ani. In cazul exemplarelor valoroase, viata reproducatoare poate dura pana la varsta de 4-5 ani. - Controlul gestatiei se face prin palparea abdomenului, fetusii putand fi simtiti dupa 14 zile de la monta. Fatarea se produce fara dificultati, rareori intalnindu-se distocii sau hemoragii dupa fatare. Ingrijirea - Iepurii sunt animale active carora le place sa alerge si sa sara, astfel ca este esential sa le asigurati un spatiu sigur pentru miscare. Daca lasati iepurasul liber prin casa, trebuie sa fiti atenti la cablurile electrice intrucat acesta are tendinta de a le roade. - Blana iepurelui trebuie periata aproape zilnic, pentru a o mentine curata si lucioasa, pentru a indeparta eventualele fire de par moarte, parazitii sau alte mizerii. - Saptamanal se vor verifica dintii, nasul, ochii si urechile pentru a le mentine in perfecta stare si pentru a descoperi eventualele aspecte anormale. - Unghiile daca nu sunt tocite in mod natural, vor fi taiate la fiecare 2 luni. Boli si afectiuni curente Ca si in cazul altor iepuri, iepurele Rex nu tolereaza temperaturile extreme, prea scazute sau prea ridicate. Sunt predispusi obstructiilor datorate ghemurilor de par si incurcarii blanii daca nu sunt ingrijiti adecvat. Iepurii trebuie periati zilnic pentru a inlatura parul mort, care ar putea induce problemele anterior mentionate. Alte implicatii de ordin medical includ raia auriculara, pasteureloza, bolile respiratorii, afectiunile dentare, litiaza urinara si fracturile de coloana. Indiferent de varsta, iepurele Rex este predispus diferitelor boli infectioase, nutritionale, parazitare si micotice, precum si diferitelor afectiuni de reproducere. Printre cele mai frecvent intalnite si cele mai agresive ca evolutie, la iepure se semnaleaza urmatoarele boli: Boala hemoragica a iepurilor este o boala infecto-contagioasa, de natura virala, care afecteaza cu predilectie iepurii in varsta de peste 50 de zile si care se caracterizeaza din punct de vedere clinic prin anorexie, apatie, jetaj spumos-hemoragic sau epistaxis, semne nevroase cu agitatie puternica si tipete inainte de moarte. Masculii sunt mai sensibili. Animalele cu forme clinice se eutanasiaza, neexistand un tratament specific, iar cele sanatose se vaccineaza de urgenta. Mixomatoza iepurelui este o boala infecto-contagioasa, de natura virala, care afecteaza iepurii de orice varstele. Dupa o perioada de incubatie variabila (4-10 zile), boala debuteaza cu hipertermie (febra) si blefaroconjunctivita sero-mucoasa si apoi muco-purulenta. Ulterior, boala poate evolua sub trei forme: - forma nodulara, forma principala de manifestare a bolii, se caracterizeaza prin aparitia in tesutul conjunctiv subcutanat din regiunea capului (pleoape, bot, urechi) si apoi in regiunea organelor genitale, pe abdomen si perianal a unor tumefactii edematoase, pastoase. Nodulii cresc in mod continuu, deformand regiunile in care se formeaza; - forma respiratorie este forma cea mai des intalnita la sugari si tineretul intarcat, terminandu-se cu moartea rapida a animalutului; - maladia butonilor rosii sau negri se constata cu predilectie la iepurii de Angora la 7-10 zile dupa recoltarea parului si se caracterizeaza prin eruptii cutanate, initial, rosii si apoi maroniu-negricioase, situate in zonele depilate. Animalele depistate sau suspecte de mixomatoza sunt eutanasiate. In scopul prevenirii acestor maladii infecto-contagioase exista un vaccin bilavent contra mixomatozei si hemoragiei septice, care se administreaza de doua ori pe an, primavara si toamna, la iepuri incepand de la varsta de 1 luna. Leucoza iepurilor sau leucemia limfoblastica este o viroza rara a iepurelui care se manifesta prin simptome putin caracteristice, slabire continua pana la cahexie si marirea in volum a nodulilor limfatici. Achizitionarea Achizitionarea acestui tip de animalut se poate face de la diversele pet-shop-uri sau chiar de la crescatori. Ceea ce este mai greu este alegerea unui exemplar sanatos. Varsta optima de achizitionare a acestor animalute este de circa 2-3 luni, pana la aceasta varsta trebuind sa stea alaturi de mama pentru a se dezvolta adecvat. La fel de important este ca viitorul proprietar sa-si insuseasca minime informatii cu privire la hranirea, adapostirea, ingrijire, comportamentul natural si principalele boli ale iepurelui. Cunoscand aceste lucruri va va fi mai usor si veti putea sa-i oferiti „prietenului” dumneavoastra cele mai bune conditii pentru a fi pe deplin fericit si sanatos. Un iepure sanatos este vioi si sperios, are blanita curata, fina si lucioasa, ochii sunt clari, sticlosi, iar zona anala este curata, fara resturi de materii fecale. Speranta medie de viata a iepurelui Rex este de 5-6 ani. Daca iepurii sunt sterilizati inca din primii ani de viata, speranta de viata poate creste pana la circa 10 ani.

Iepurele pufos de Jersey

Iepurele pufos de Jersey este una dintre rasele de iepuri mai nou aparute. Creat la inceputul anilor 1980 de catre Bonnie Seeley din New Jersey, iepurele pufos de Jersey este un iepure de talie mica cu o blanita usor de ingrijit. Iepurele pufos de Jersey a fost creat prin incrucisarea olandezului pitic cu Angora frantuzeasca. Rezultatul acestei incrucisari a fost aparitia unui iepure de talie mica, cu o blana frumoasa foarte usor de ingrijit, foarte admirat ca animalut de companie. Aspectul exterior Iepurele pufos de Jersey cantareste, in general, mai putin de 1,6 kg. Urechile sunt mici si purtate ridicat, de circa 5-7,5 cm lungime. Partile laterale ale capului sunt imbracate cu un par mai lung decat cel de pe corp, depasind linia falcii. De la urechi in fata, parul este scurt. In ciuda taliei sale, acest iepure este „foarte paros”. Blana lui este dubla si deasa. Prima data aparut in public in 1984, iepurele pufos de Jersey a fost acceptat ca rasa omologata de catre Asociatia Americana a Crescatorilor de Iepuri in 1988. Adapostirea Multi iepuri pot fi crescuti cu usurinta in casa. Ei pot fi invatati sa-si faca nevoile la litiera. Aveti grija ca iepurilor le place sa rontaie asa ca asigurati-va ca toate cablurile sunt bine ascunse si obisnuiti-va cu ideea ca o parte din mobila dumneavoastra va fi roasa. Daca alegeti sa-l tineti in cusca, asigurati-va ca cusca are minim dimensiunile de 60x60x120 cm. Daca cusca are planseul din sarma, peste acesta este bine sa asezati o scandura din lemn pe care iepurele sa poata sta astfel incat picioarele sale sa nu fie lezate. Pentru iepurii de apartament se preteaza mai degraba o cusca cu grilaj din plastic si fundul mobil din plastic perforat, cu tavita pentru evacuarea dejectiilor. Cusca trebuie sa fie prevazuta cu o pardoseala absorbanta cu fund dublu. Cusca trebuie sa fie spatioasa pentru a-i oferi iepurelui conditii confortabile, de odihna, miscare, hranire, adapare, reproductie, fatare si crestere a puilor. Dimensiunile si forma custii depind de starea fiziologica si de destinatia animalutelor. In interiorul custii se va amplasa fie un vas, fie un jgheab pentru nutreturile voluminoase (uscate sau verzi). De asemenea, va fi necesara amplasarea unui alt vas pentru nutreturile concentrate si a adapatorilor. Curatatea custilor si a accesoriilor se va face periodic. Hranirea Sunt animale erbivore, putin pretentioase. Alimentatia este un factor esential in mentinerea sanatatii iepurelui. Iepurii consuma nutreturi de origine vegetal: plante verzi, fibroase uscate, suculente, radacinoase, siloz, furaje concentrate si nutreturi combinate. Furajele verzi se administreaza dupa palire, deoarece favorizeaza aparitia balonamentului abdominal si a enterotoxiemiei. Radacinoasele se curata de pamant, se spala abundent, se usuca, administrandu-se tocat. Cartofii se administreaza numai fierti. Ratia pe intreaga zi se imparte in tainuri, cea mai copioasa masa administrandu-se seara. Nutreturile concentrate vor fi administrate sub forma de granule. Asigurarea apei proaspete in permanenta este un factor esential. Necesarul de apa zilnic este de 0,7 litri/zi la femelele gestante si masculi, de 1,5 litri/zi la femelele in lactatie si de 0,4 litri/zi la tineret. Lipsa apei provoaca o scaderea a aportului de alimente si duce la aparitia imbolnavirilor. Daca iepurii sunt crescuti in apartament este recomandat sa fie hraniti cu meniuri complete speciale pentru iepurasi pe care le gasiti cu usurinta in pet-shop-uri si care le asigura un regim alimentar echilibrat si complet. Necesarul de granule pentru iepurele pufos de Jersey este de un sfert de pahar/2 kg corp, zilnic. Iepurii mai mici de 8 luni pot fi hraniti cu granule simple pe baza de lucerna la discretie. Nu se recomanda administrarea in hrana iepurilor a urmatoarelor produse: dulciuri, prajituri, mere, pere, pepeni, zmeura, mure, ananas, banane si struguri care sunt bogate in glucide si i-ar putea determina iepurelui diferite tulburari gastro-intestinale. Aspecte particulare Puii se nasc lipsiti de par, cu ochii inchisi. La 4-5 zile dupa nastere, parul incepe sa creasca pe cap, pentru ca la varsta de 18-20 zile, corpul sa fie in intregime acoperit cu par. Ochii se deschid la varsta de 10-12 zile. La iepure, incisivii superiori sunt dubli. Iepurii se nasc cu incisivi si premolari; unii dinti au caracter permanent, iar altii sunt de lapte si vor fi schimbati. Odata cu inaintarea in varsta, apar modificari ale dintilor, unghiilor, ale parului, oaselor si ale organelor genitale. La varsta de 60 zile se produce prima naprlire. Unghiile subtiri, elastice si ascutite cresc continuu, dar pana la varsta de 1 an, ele nu sunt observabile, intrucat sunt acoperite de parul labutelor. Odata cu inaintarea in varsta, unghiile se modifica, devenind moi, lungi, groase si tot mai curbate. Culoarea lor se inchide cu trecerea timpului, iar pe suprafata lor apar valuri circulare de corn, care indica perioadele de gestatie sau de hranire deficitara. Oasele lungi cresc pana la varsta de un an. Viata reproducatoare - Maturitatea sexuala este atinsa de iepurele pufos de Jersey in jurul varstei de 5-6 luni. - Varsta optima pentru imperechere este de la 7-8 luni. Imperecherea se face dimineata intre orele 6-7 si seara intre orele 18-20 in lunile de vara si intre orele 10-15 in lunile de iarna. Actul imperecherii dureaza circa 2 minute. Femelele pot fi folosite la reproducere pana la varsta de 3 ani, iar masculii pana la 2-3 ani. In cazul exemplarelor valoroase, viata reproducatoare poate dura pana la varsta de 4-5 ani. - Controlul gestatiei se face prin palparea abdomenului, fetusii putand fi simtiti dupa 14 zile de la monta. Fatarea se produce fara dificultati, rareori intalnindu-se distocii sau hemoragii dupa fatare. Ingrijirea - Iepurii sunt animale active carora le place sa alerge si sa sara, astfel ca este esential sa le asigurati un spatiu sigur pentru miscare. Daca lasati iepurasul liber prin casa, trebuie sa fiti atenti la cablurile electrice intrucat acesta are tendinta de a le roade; - Blana iepurelui trebuie periata aproape zilnic, pentru a o mentine curata si lucioasa, pentru a indeparta eventualele fire de par moarte, parazitii sau alte mizerii; - Saptamanal se vor verifica dintii, nasul, ochii si urechile pentru a le mentine in perfecta stare si pentru a descoperi eventualele aspecte anormale; - Unghiile daca nu sunt tocite in mod natural, vor fi taiate la fiecare 2 luni. Boli si afectiuni curente Ca si in cazul altor iepuri, iepurele pufos de Jersey nu tolereaza temperaturile extreme, prea scazute sau prea ridicate. Sunt predispusi obstructiilor datorate ghemurilor de par si incurcarii blanii daca nu sunt ingrijiti adecvat. Iepurii trebuie periati zilnic pentru a inlatura parul mort, care ar putea induce problemele anterior mentionate. Alte implicatii de ordin medical includ raia auriculara, pasteureloza, bolile respiratorii, afectiunile dentare, litiaza urinara si fracturile de coloana. Indiferent de varsta, iepurele pufos de Jersey este predispus diferitelor boli infectioase, nutritionale, parazitare si micotice, precum si diferitelor afectiuni de reproducere. Printre cele mai frecvent intalnite si cele mai agresive ca evolutie, la iepure se semnaleaza urmatoarele boli: Boala hemoragica a iepurilor este o boala infecto-contagioasa, de natura virala, care afecteaza cu predilectie iepurii in varsta de peste 50 de zile si care se caracterizeaza din punct de vedere clinic prin anorexie, apatie, jetaj spumos-hemoragic sau epistaxis, semne nervoase cu agitatie puternica si tipete inainte de moarte. Masculii sunt mai sensibili. Animalele cu forme clinice se eutanasiaza, neexistand un tratament specific, iar cele sanatose se vaccineaza de urgenta. Mixomatoza iepurelui este o boala infecto-contagioasa, de natura virala, care afecteaza iepurii de orice varstele. Dupa o perioada de incubatie variabila (4-10 zile), boala debuteaza cu hipertermie (febra) si blefaroconjunctivita sero-mucoasa si apoi muco-purulenta. Ulterior, boala poate evolua sub trei forme: - forma nodulara, forma principala de manifestare a bolii, se caracterizeaza prin aparitia in tesutul conjunctiv subcutanat din regiunea capului (pleoape, bot, urechi) si apoi in regiunea organelor genitale, pe abdomen si perianal a unor tumefactii edematoase, pastoase. Nodulii cresc in mod continuu, deformand regiunile in care se formeaza; - forma respiratorie este forma cea mai des intalnita la sugari si tineretul intarcat, terminandu-se cu moartea rapida a animalutului; - maladia butonilor rosii sau negri se constata cu preponderenta la iepurii de Angora la 7-10 zile dupa recoltarea parului si se caracterizeaza prin eruptii cutanate, initial, rosii si apoi maroniu-negricioase, situate in zonele depilate. Animalele depistate sau suspecte de mixomatoza sunt eutanasiate. In scopul prevenirii acestor maladii infecto-contagioase exista un vaccin bilavent contra mixomatozei si hemoragiei septice, care se administreaza de doua ori pe an, primavara si toamna, la iepuri incepand de la varsta de 1 luna. Leucoza iepurilor sau leucemia limfoblastica este o viroza rara a iepurelui care se manifesta prin simptome putin caracteristice, slabire continua pana la cahexie si marirea in volum a nodulilor limfatici. Achizitionarea Achizitionarea acestui tip de animalut se poate face de la diversele pet-shop-uri sau chiar de la crescatori. Ceea ce este mai greu este alegerea unui exemplar sanatos. Varsta optima de achizitionare a acestor animalute este de circa 2-3 luni, pana la aceasta varsta trebuind sa stea alaturi de mama pentru a se dezvolta adecvat. La fel de important este ca viitorul proprietar sa-si insuseasca minime informatii cu privire la hranirea, adapostirea, ingrijire, comportamentul natural si principalele boli ale iepurelui. Cunoscand aceste lucruri va va fi mai usor si veti putea sa-i oferiti „prietenului” dumneavoastra cele mai bune conditii pentru a fi pe deplin fericit si sanatos. Un iepure sanatos este vioi si sperios, are blanita curata, fina si lucioasa, ochii sunt clari, sticlosi, iar zona anala este curata, fara resturi de materii fecale. Speranta medie de viata a iepurelui pufos de Jersey este de 5-6 ani. Daca iepurii sunt sterilizati inca din primii ani de viata, speranta de viata poate creste pana la circa 10 ani.

Iepurele polonez

Iepurele polonez este o rasa compacta cu reputatia de a fi hipersensibil. Totusi, atitudinea sa este de inteles; rasa a fost creata in Belgia ca rasa de carne. Odata cu trecerea timpului, rasa a devenit mult mai populara ca si animalut de companie. Istoricul si originea In ciuda numelui sau, iepurele polonez se considera ca ar fi originar din Belgia si a aparut in Anglia din 1884. Multe persoane sunt de parere ca iepurii polonezi au fost creati prin incrucisarea iepurilor din rasa olandeza cu cei din rasa Himalaya in jurul anului 1860. Rasa poloneza a fost initial creata ca rasa de carne, fiind de talie mai mare decat iepurele polonez pe care il stim noi astazi. In jurul anului 1900, iepurele polonez era una dintre cele mai renumite rase de carne din Europa si, in special, din Belgia. Desi, initial, creat pentru alte scopuri, astazi, iepurele polonez este un indragit animalut de companie. Aspectul exterior si dimensiunile Astazi, iepurele polonez este considerat mai degraba un animalut de companie si este clasificat ca o rasa de expozitie. Sunt iepuri de talie mica, cu urechi scurte, care se ating una pe alta pe toata lungimea lor pana la varf. Datorita taliei lor mici, iepurii polonezi sunt adesea confundati cu iepurii olandezi pitici, desi iepurele polonez este un pic mai mare si nu are capul rotund. Iepurele polonez cantareste circa 2-3 kg. Pana in 1950, majoritatea iepurilor polonezi erau albi cu ochi rosii sau albastri. Iepurii albi cu ochi rosii sunt considerati albinosi in adevaratul sens al cuvantului. Varietatea alba cu ochi albastri are gene provenite de la iepurele vienez alb, iar exemplarele care apartin acestei varietati nu sunt considerati albinosi. Din 1950, varietatile de culoare ale rasei poloneze au fost recunoscute de catre cluburile crescatorilor de iepuri. In 1957, Asociatia Americana a Crescatorilor de Iepuri a recunoscut varietatile neagra si ciocolatie ale rasei poloneze. In 1982, varietatea albastruie este si ea acceptata, urmand ca in 1998 sa fie permisa si varietatea spicata (broken). Adapostirea Datorita taliei lor mici, iepurii polonezi necesita mult mai putin spatiu in cusca in comparatie cu iepurii de talie mai mare. Ca si in cazul altor rase de iepuri de talie mica, au tendinta de a fi mult mai sensibili decat confratii lor de talie mai mare. Din aceste considerente, iepurii polonezi nu sunt animalutele de companie cele mai potrivite pentru copiii mici, intrucat ei ii pot scapa din brate, leza sau in pot calca cu usurinta si involuntar. Caracterul lor hipersensibil ii face mult mai potriviti pentru persoanele adulte, mature, mult mai responsabile si care indragesc aceste animalute. Aveti grija ca iepurilor le place sa rontaie asa ca asigurati-va ca toate cablurile sunt bine ascunse si obisnuiti-va cu ideea ca o parte din mobila dumneavoastra va fi roasa. Pentru iepurii de apartament se preteaza mai degraba o cusca cu grilaj din plastic si fundul mobil din plastic perforat, cu tavita pentru evacuarea dejectiilor. Cusca trebuie sa fie prevazuta cu o pardoseala absorbanta cu fund dublu. Cusca trebuie sa fie spatioasa pentru a-i oferi iepurelui conditii confortabile, de odihna, miscare, hranire, adapare, reproductie, fatare si crestere a puilor. In interiorul custii se va amplasa fie un vas, fie un jgheab pentru nutreturile voluminoase (uscate sau verzi). De asemenea, va fi necesara amplasarea unui alt vas pentru nutreturile concentrate si a adapatorilor. Curatatea custilor si a accesoriilor se va face periodic. Hranirea Sunt animale erbivore, putin pretentioase. Alimentatia este un factor esential in mentinerea sanatatii iepurelui. Iepurii consuma nutreturi de origine vegetal: plante verzi, fibroase uscate, suculente, radacinoase, siloz, furaje concentrate si nutreturi combinate. Furajele verzi se administreaza dupa palire, deoarece favorizeaza aparitia balonamentului abdominal si a enterotoxiemiei. Radacinoasele se curata de pamant, se spala abundent, se usuca, administrandu-se tocat. Cartofii se administreaza numai fierti. Ratia pe intreaga zi se imparte in tainuri, cea mai copioasa masa administrandu-se seara. Nutreturile concentrate vor fi administrate sub forma de granule. Asigurarea apei proaspete in permanenta este un factor esential. Necesarul de apa zilnic este de 0,7 litri/zi la femelele gestante si masculi, de 1,5 litri/zi la femelele in lactatie si de 0,4 litri/zi la tineret. Lipsa apei provoaca o scaderea a aportului de alimente si duce la aparitia imbolnavirilor. Daca iepurii sunt crescuti in apartament este recomandat sa fie hraniti cu meniuri complete speciale pentru iepurasi pe care le gasiti cu usurinta in pet-shop-uri si care le asigura un regim alimentar echilibrat si complet. Necesarul de granule pentru iepurele polonez este de un sfert de pahar/2 kg corp, zilnic. Iepurii mai mici de 8 luni pot fi hraniti cu granule simple pe baza de lucerna la discretie. Nu se recomanda administrarea in hrana iepurilor a urmatoarelor produse: dulciuri, prajituri, mere, pere, pepeni, zmeura, mure, ananas, banane si struguri care sunt bogate in glucide si i-ar putea determina iepurelui diferite tulburari gastro-intestinale. Aspecte particulare Puii se nasc lipsiti de par, cu ochii inchisi. La 4-5 zile dupa nastere, parul incepe sa creasca pe cap, pentru ca la varsta de 18-20 zile, corpul sa fie in intregime acoperit cu par. Ochii se deschid la varsta de 10-12 zile. La iepure, incisivii superiori sunt dubli. Iepurii se nasc cu incisivi si premolari; unii dinti au caracter permanent, iar altii sunt de lapte si vor fi schimbati. Odata cu inaintarea in varsta, apar modificari ale dintilor, unghiilor, ale parului, oaselor si ale organelor genitale. La varsta de 60 zile se produce prima naprlire. Unghiile subtiri, elastice si ascutite cresc continuu, dar pana la varsta de 1 an, ele nu sunt observabile, intrucat sunt acoperite de parul labutelor. Odata cu inaintarea in varsta, unghiile se modifica, devenind moi, lungi, groase si tot mai curbate. Culoarea lor se inchide cu trecerea timpului, iar pe suprafata lor apar valuri circulare de corn, care indica perioadele de gestatie sau de hranire deficitara. Oasele lungi cresc pana la varsta de un an. Viata reproducatoare - Maturitatea sexuala este atinsa de iepurele polonez in jurul varstei de 4-6 luni. - Varsta optima pentru imperechere este de la 7-8 luni. Imperecherea se face dimineata intre orele 6-7 si seara intre orele 18-20 in lunile de vara si intre orele 10-15 in lunile de iarna. Actul imperecherii dureaza circa 2 minute. Femelele pot fi folosite la reproducere pana la varsta de 3 ani, iar masculii pana la 2-3 ani. In cazul exemplarelor valoroase, viata reproducatoare poate dura pana la varsta de 4-5 ani. - Controlul gestatiei se face prin palparea abdomenului, fetusii putand fi simtiti dupa 14 zile de la monta. Fatarea se produce fara dificultati, rareori intalnindu-se distocii sau hemoragii dupa fatare. Ingrijirea - Iepurii sunt animale active carora le place sa alerge si sa sara, astfel ca este esential sa le asigurati un spatiu sigur pentru miscare. Daca lasati iepurasul liber prin casa, trebuie sa fiti atenti la cablurile electrice intrucat acesta are tendinta de a le roade. - Blana iepurelui trebuie periata aproape zilnic, pentru a o mentine curata si lucioasa, pentru a indeparta eventualele fire de par moarte, parazitii sau alte mizerii. - Saptamanal se vor verifica dintii, nasul, ochii si urechile pentru a le mentine in perfecta stare si pentru a descoperi eventualele aspecte anormale. - Unghiile daca nu sunt tocite in mod natural, vor fi taiate la fiecare 2 luni. Boli si afectiuni curente Ca si in cazul altor iepuri, iepurele polonez nu tolereaza temperaturile extreme, prea scazute sau prea ridicate. Sunt predispusi obstructiilor datorate ghemurilor de par si incurcarii blanii daca nu sunt ingrijiti adecvat. Iepurii trebuie periati zilnic pentru a inlatura parul mort, care ar putea induce problemele anterior mentionate. Alte implicatii de ordin medical includ raia auriculara, pasteureloza, bolile respiratorii, afectiunile dentare, litiaza urinara si fracturile de coloana. Indiferent de varsta, iepurele polonez este predispus diferitelor boli infectioase, nutritionale, parazitare si micotice, precum si diferitelor afectiuni de reproducere. Printre cele mai frecvent intalnite si cele mai agresive ca evolutie, la iepure se semnaleaza urmatoarele boli: Boala hemoragica a iepurilor este o boala infecto-contagioasa, de natura virala, care afecteaza cu predilectie iepurii in varsta de peste 50 de zile si care se caracterizeaza din punct de vedere clinic prin anorexie, apatie, jetaj spumos-hemoragic sau epistaxis, semne nervoase cu agitatie puternica si tipete inainte de moarte. Masculii sunt mai sensibili. Animalele cu forme clinice se eutanasiaza, neexistand un tratament specific, iar cele sanatose se vaccineaza de urgenta. Mixomatoza iepurelui este o boala infecto-contagioasa, de natura virala, care afecteaza iepurii de orice varstele. Dupa o perioada de incubatie variabila (4-10 zile), boala debuteaza cu hipertermie (febra) si blefaroconjunctivita sero-mucoasa si apoi muco-purulenta. Ulterior, boala poate evolua sub trei forme: - forma nodulara, forma principala de manifestare a bolii, se caracterizeaza prin aparitia in tesutul conjunctiv subcutanat din regiunea capului (pleoape, bot, urechi) si apoi in regiunea organelor genitale, pe abdomen si perianal a unor tumefactii edematoase, pastoase. Nodulii cresc in mod continuu, deformand regiunile in care se formeaza; - forma respiratorie este forma cea mai des intalnita la sugari si tineretul intarcat, terminandu-se cu moartea rapida a animalutului; - maladia butonilor rosii sau negri se constata cu predilectie la iepurii de Angora la 7-10 zile dupa recoltarea parului si se caracterizeaza prin eruptii cutanate, initial, rosii si apoi maroniu-negricioase, situate in zonele depilate. Animalele depistate sau suspecte de mixomatoza sunt eutanasiate. In scopul prevenirii acestor maladii infecto-contagioase exista un vaccin bilavent contra mixomatozei si hemoragiei septice, care se administreaza de doua ori pe an, primavara si toamna, la iepuri incepand de la varsta de 1 luna. Leucoza iepurilor sau leucemia limfoblastica este o viroza rara a iepurelui care se manifesta prin simptome putin caracteristice, slabire continua pana la cahexie si marirea in volum a nodulilor limfatici. Achizitionarea Achizitionarea acestui tip de animalut se poate face de la diversele pet-shop-uri sau chiar de la crescatori. Ceea ce este mai dificil este alegerea unui exemplar sanatos. Varsta optima de achizitionare a acestor animalute este de circa 2-3 luni, pana la aceasta varsta trebuind sa stea alaturi de mama pentru a se dezvolta adecvat. La fel de important este ca viitorul proprietar sa-si insuseasca minime informatii cu privire la hranirea, adapostirea, ingrijire, comportamentul natural si principalele boli ale iepurelui. Cunoscand aceste lucruri va va fi mai usor si veti putea sa-i oferiti „prietenului” dumneavoastra cele mai bune conditii pentru a fi pe deplin fericit si sanatos. Un iepure sanatos este vioi si sperios, are blanita curata, fina si lucioasa, ochii sunt clari, sticlosi, iar zona anala este curata, fara resturi de materii fecale. Speranta medie de viata a iepurelui polonez este de 5-6 ani. Daca iepurii sunt sterilizati inca din primii ani de viata, speranta de viata poate creste pana la circa 10 ani.

Iepurele olandez pitic

Iepurii olandezi pitici sunt adesea denumiti bijuteriile lumii iepurilor – fapturi mici, cu linii rotunjite si o personalitate puternica. Ei sunt a doua rasa ca si popularitate dintre cele 45 rase pure de iepuri recunoscute de Asociatia Americana a Crescatorilor de Iepuri. Ei sunt, de asemenea, cea mai mica rasa dintre rasele pure de iepuri. Un iepure olandez pitic la maturitate are o greutate corporala de circa 900 g, maxim 1200 g admise. Istoricul si originea Este acceptat in unanimitate ca iepurele olandez pitic este o rasa aparuta accidental in urma incrucisarii iepurelui polonez cu un iepure salbatic pitic undeva inainte de anul 1940, in Olanda. In jurul anului 1948, crescatorii de iepuri britanici i-au importat in Anglia. In 1969, Asociatia Americana a Crescatorilor de Iepuri accepta olandezul pitic ca rasa pura recunoscuta prin adaptarea standardului britanic, rasa ne mai fiind nevoita sa participe timp de 3 ani in expozitii si abia apoi sa fie acceptata. Aspectul exterior si dimensiunile Infatisarea ideala a olandezului pitic poate fi descrisa intr-un singur cuvant: rotund. Iepurele trebuie sa aibe un cap cu toate linii rotunjite, urechi scurte, un gat foarte scurt si un corp rotund si delicat. Iepurele olandez pitic este acceptat intr-o vasta varietate de culori si modele, in total 32. Daca sunteti interesati sa cresteti si sa mergeti in expozitiile de specialitate cu iepurii olandezi pitici, este important sa studiati in prealabil genetica culorilor pentru a evita crearea greselilor. Adapostirea Datorita taliei lor mici, iepurii olandezi pitici necesita mult mai putin spatiu in cusca in comparatie cu iepurii de talie mai mare. Ca si in cazul altor rase de iepuri de talie mica, au tendinta de a fi mult mai sensibili decat confratii lor de talie mai mare. Din aceste considerente, iepurii olandezi pitici nu sunt animalutele de companie cele mai potrivite pentru copiii mici, intrucat ei ii pot scapa din brate, leza sau ii pot calca cu usurinta si involuntar. Caracterul lor hipersensibil ii face mult mai potriviti pentru persoanele adulte, mature, mult mai responsabile si care indragesc aceste animalute. Aveti grija ca iepurilor le place sa rontaie asa ca asigurati-va ca toate cablurile sunt bine ascunse si obisnuiti-va cu ideea ca o parte din mobila dumneavoastra va fi roasa. Pentru iepurii de apartament se preteaza mai degraba o cusca cu grilaj din plastic si fundul mobil din plastic perforat, cu tavita pentru evacuarea dejectiilor. Cusca trebuie sa fie prevazuta cu o pardoseala absorbanta cu fund dublu. Cusca trebuie sa fie spatioasa pentru a-i oferi iepurelui conditii confortabile, de odihna, miscare, hranire, adapare, reproductie, fatare si crestere a puilor. In interiorul custii se va amplasa fie un vas, fie un jgheab pentru nutreturile voluminoase (uscate sau verzi). De asemenea, va fi necesara amplasarea unui alt vas pentru nutreturile concentrate si a adapatorilor. Curatatea custilor si a accesoriilor se va face periodic. Hranirea Sunt animale erbivore, putin pretentioase. Alimentatia este un factor esential in mentinerea sanatatii iepurelui. Iepurii consuma nutreturi de origine vegetal: plante verzi, fibroase uscate, suculente, radacinoase, siloz, furaje concentrate si nutreturi combinate. Furajele verzi se administreaza dupa palire, deoarece favorizeaza aparitia balonamentului abdominal si a enterotoxiemiei. Radacinoasele se curata de pamant, se spala abundent, se usuca, administrandu-se tocat. Cartofii se administreaza numai fierti. Ratia pe intreaga zi se imparte in tainuri, cea mai copioasa masa administrandu-se seara. Nutreturile concentrate vor fi administrate sub forma de granule. Asigurarea apei proaspete in permanenta este un factor esential. Necesarul de apa zilnic este de 0,7 litri/zi la femelele gestante si masculi, de 1,5 litri/zi la femelele in lactatie si de 0,4 litri/zi la tineret. Lipsa apei provoaca o scaderea a aportului de alimente si duce la aparitia imbolnavirilor. Daca iepurii sunt crescuti in apartament este recomandat sa fie hraniti cu meniuri complete speciale pentru iepurasi pe care le gasiti in pet-shop-uri si care le asigura un regim alimentar echilibrat si complet. Necesarul de granule pentru iepurele olandez pitic este de un sfert de pahar/2 kg corp, zilnic. Iepurii mai mici de 8 luni pot fi hraniti cu granule simple pe baza de lucerna la discretie. Nu se recomanda administrarea in hrana iepurilor a urmatoarelor produse: dulciuri, prajituri, mere, pere, pepeni, zmeura, mure, ananas, banane si struguri care sunt bogate in glucide si i-ar putea determina iepurelui diferite tulburari gastro-intestinale. Aspecte particulare Puii se nasc lipsiti de par, cu ochii inchisi. La 4-5 zile dupa nastere, parul incepe sa creasca pe cap, pentru ca la varsta de 18-20 zile, corpul sa fie in intregime acoperit cu par. Ochii se deschid la varsta de 10-12 zile. La iepure, incisivii superiori sunt dubli. Iepurii se nasc cu incisivi si premolari; unii dinti au caracter permanent, iar altii sunt de lapte si vor fi schimbati. Odata cu inaintarea in varsta, apar modificari ale dintilor, unghiilor, ale parului, oaselor si ale organelor genitale. La varsta de 60 zile se produce prima naprlire. Unghiile subtiri, elastice si ascutite cresc continuu, dar pana la varsta de 1 an, ele nu sunt observabile, intrucat sunt acoperite de parul labutelor. Odata cu inaintarea in varsta, unghiile se modifica, devenind moi, lungi, groase si tot mai curbate. Culoarea lor se inchide cu trecerea timpului, iar pe suprafata lor apar valuri circulare de corn, care indica perioadele de gestatie sau de hranire deficitara. Oasele lungi cresc pana la varsta de un an. Viata reproducatoare - Maturitatea sexuala este atinsa de iepurele olandez pitic in jurul varstei de 4-6 luni. - Varsta optima pentru imperechere este de la 7-8 luni. Imperecherea se face dimineata intre orele 6-7 si seara intre orele 18-20 in lunile de vara si intre orele 10-15 in lunile de iarna. Actul imperecherii dureaza circa 2 minute. Femelele pot fi folosite la reproducere pana la varsta de 3 ani, iar masculii pana la 2-3 ani. In cazul exemplarelor valoroase, viata reproducatoare poate dura pana la varsta de 4-5 ani. - Controlul gestatiei se face prin palparea abdomenului, fetusii putand fi simtiti dupa 14 zile de la monta. Fatarea se produce fara dificultati, rareori intalnindu-se distocii sau hemoragii dupa fatare. Ingrijirea - Iepurii sunt animale active carora le place sa alerge si sa sara, astfel ca este esential sa le asigurati un spatiu sigur pentru miscare. Daca lasati iepurasul liber prin casa, trebuie sa fiti atenti la cablurile electrice intrucat acesta are tendinta de a le roade. - Blana iepurelui trebuie periata aproape zilnic, pentru a o mentine curata si lucioasa, pentru a indeparta eventualele fire de par moarte, parazitii sau alte mizerii. - Saptamanal se vor verifica dintii, nasul, ochii si urechile pentru a le mentine in perfecta stare si pentru a descoperi eventualele aspecte anormale. - Unghiile daca nu sunt tocite in mod natural, vor fi taiate la fiecare 2 luni. Boli si afectiuni curente Ca si in cazul altor iepuri, iepurele olandez pitic nu tolereaza temperaturile extreme, prea scazute sau prea ridicate. Sunt predispusi obstructiilor datorate ghemurilor de par si incurcarii blanii daca nu sunt ingrijiti adecvat. Iepurii trebuie periati zilnic pentru a inlatura parul mort, care ar putea induce problemele anterior mentionate. Alte implicatii de ordin medical includ raia auriculara, pasteureloza, bolile respiratorii, afectiunile dentare, litiaza urinara si fracturile de coloana. Indiferent de varsta, iepurele olandez pitic este predispus diferitelor boli infectioase, nutritionale, parazitare si micotice, precum si diferitelor afectiuni de reproducere. Printre cele mai frecvent intalnite si cele mai agresive ca evolutie, la iepure se semnaleaza urmatoarele boli: Boala hemoragica a iepurilor este o boala infecto-contagioasa, de natura virala, care afecteaza cu predilectie iepurii in varsta de peste 50 de zile si care se caracterizeaza din punct de vedere clinic prin anorexie, apatie, jetaj spumos-hemoragic sau epistaxis, semne nervoase cu agitatie puternica si tipete inainte de moarte. Masculii sunt mai sensibili. Animalele cu forme clinice se eutanasiaza, neexistand un tratament specific, iar cele sanatose se vaccineaza de urgenta. Mixomatoza iepurelui este o boala infecto-contagioasa, de natura virala, care afecteaza iepurii de orice varstele. Dupa o perioada de incubatie variabila (4-10 zile), boala debuteaza cu hipertermie (febra) si blefaroconjunctivita sero-mucoasa si apoi muco-purulenta. Ulterior, boala poate evolua sub trei forme: - forma nodulara, forma principala de manifestare a bolii, se caracterizeaza prin aparitia in tesutul conjunctiv subcutanat din regiunea capului (pleoape, bot, urechi) si apoi in regiunea organelor genitale, pe abdomen si perianal a unor tumefactii edematoase, pastoase. Nodulii cresc in mod continuu, deformand regiunile in care se formeaza; - forma respiratorie este forma cea mai des intalnita la sugari si tineretul intarcat, terminandu-se cu moartea rapida a animalutului; - maladia butonilor rosii sau negri se constata la iepurii de Angora la 7-10 zile dupa recoltarea parului si se caracterizeaza prin eruptii cutanate, initial, rosii si apoi maroniu-negricioase, situate in zonele depilate. Animalele depistate sau suspecte de mixomatoza sunt eutanasiate. In scopul prevenirii acestor maladii infecto-contagioase exista un vaccin bilavent contra mixomatozei si hemoragiei septice, care se administreaza de doua ori pe an, primavara si toamna, la iepuri incepand de la varsta de 1 luna. Leucoza iepurilor sau leucemia limfoblastica este o viroza rara a iepurelui care se manifesta prin simptome putin caracteristice, slabire continua pana la cahexie si marirea in volum a nodulilor limfatici. Achizitionarea Achizitionarea acestui tip de animalut se poate face de la diversele pet-shop-uri sau chiar de la crescatori. Ceea ce este mai dificil este alegerea unui exemplar sanatos. Varsta optima de achizitionare a acestor animalute este de circa 2-3 luni, pana la aceasta varsta trebuind sa stea alaturi de mama pentru a se dezvolta adecvat. La fel de important este ca viitorul proprietar sa-si insuseasca minime informatii cu privire la hranirea, adapostirea, ingrijire, comportamentul natural si principalele boli ale iepurelui. Cunoscand aceste lucruri va va fi mai usor si veti putea sa-i oferiti „prietenului” dumneavoastra cele mai bune conditii pentru a fi pe deplin fericit si sanatos. Un iepure sanatos este vioi si sperios, are blanita curata, fina si lucioasa, ochii sunt clari, sticlosi, iar zona anala este curata, fara resturi de materii fecale. Speranta medie de viata a iepurelui olandez pitic este de 5-6 ani. Daca iepurii sunt sterilizati inca din primii ani de viata, speranta de viata poate creste pana la circa 10 ani.

Iepurele olandez

Iepurele olandez, usor de recunoscut pe baza coloritului sau caracteristic, era odata cea mai faimoasa dintre toate rasele de iepuri. Din nefericire, dupa ce au fost creati iepurii pitici, popularitatea acestui iepuras a scazut. Cu toate acestea, el ramane in primele zece preferinte si un favorit al iubitorilor de iepuri din intreaga lume. Se crede ca iepurele olandez a aparut prima data in tinuturile depresionare ale Marii Britanii, avand stramosi originari din Olanda si Belgia. La inceputurile secolului al XIX-lea, iepurele olandez a fost importat in Anglia, unde a continuat sa prospera ca rasa de carne. Printre crescatorii de iepuri, femela din rasa olandeza este renumita pentru calitatile sale extraordinare de mama, astfel ca unii crescatori intotdeauna au cateva exemplare pregatite pentru situatia in care vreuna dintre iepuroaicele-mama nu-si face treaba. Aspectul exterior si dimensiunile Iepurele olandez este o rasa relativ mica, cantarind intre 1,5-2,5 kg. In ciuda popularitatii de care se bucura, iepurele olandez nu s-a schimbat mult de-a lungul anilor. Cea mai frapanta trasatura a rasei este modelul cu marcaje, iepurele olandez putand fi gasit in opt varietati de culoare si in alte cateva modele multicolore unice. Partea anterioara a fetei, jumatatea anterioara a corpului si labele din spate sunt albe. Obrajii, urechile si abdomenul sunt de alta culoare. Linia spinarii pana la nivelul cozii si membrele din spate sunt, de asemenea, colorate. Blana este deasa, scurta si lucioasa. Urechile sunt purtate ridicat si sunt bine acoperite cu par. Coloritul blanii iepurelui olandez poate fi negru, albastrui, ciocolatiu, gri pal, maro murdar, de culoarea carapacei de broasca, gri inchis sau galben. Dintre toate aceste varietati, cele mai apreciate sunt asocierile dintre negru/alb si albastrui/alb. In 1960, a fost creata varietatea tricolora, considerata de unii ca fiind rezultatul incrucisarii intre iepurele arlechin si cel olandez. Ulterior, a fost creata si varietatea arlechin a rasei olandeze, considerata ca provenind din varietatea de culoare carapace de broasca a rasei olandeze. Adapostirea Multi iepuri pot fi crescuti cu usurinta in casa. Ei pot fi invatati sa-si faca nevoile la litiera. Aveti grija ca iepurilor le place sa rontaie asa ca asigurati-va ca toate cablurile sunt bine ascunse si obisnuiti-va cu ideea ca o parte din mobila dumneavoastra va fi roasa. Daca alegeti sa-l tineti in cusca, asigurati-va ca cusca are minim dimensiunile de 60x60x120 cm. Daca cusca are planseul din sarma, peste acesta este bine sa asezati o scandura din lemn pe care iepurele sa poata sta astfel incat picioarele sale sa nu fie lezate. Pentru iepurii de apartament se preteaza mai degraba o cusca cu grilaj din plastic si fundul mobil din plastic perforat, cu tavita pentru evacuarea dejectiilor. Cusca trebuie sa fie prevazuta cu o pardoseala absorbanta cu fund dublu. Cusca trebuie sa fie spatioasa pentru a-i oferi iepurelui conditii confortabile, de odihna, miscare, hranire, adapare, reproductie, fatare si crestere a puilor. Dimensiunile si forma custii depind de starea fiziologica si de destinatia animalutelor. In interiorul custii se va amplasa fie un vas, fie un jgheab pentru nutreturile voluminoase (uscate sau verzi). De asemenea, va fi necesara amplasarea unui alt vas pentru nutreturile concentrate si a adapatorilor. Curatatea custilor si a accesoriilor se va face periodic. Hranirea Sunt animale erbivore, putin pretentioase. Alimentatia este un factor esential in mentinerea sanatatii iepurelui. Iepurii consuma nutreturi de origine vegetal: plante verzi, fibroase uscate, suculente, radacinoase, siloz, furaje concentrate si nutreturi combinate. Furajele verzi se administreaza dupa palire, deoarece favorizeaza aparitia balonamentului abdominal si a enterotoxiemiei. Radacinoasele se curata de pamant, se spala abundent, se usuca, administrandu-se tocat. Cartofii se administreaza numai fierti. Ratia pe intreaga zi se imparte in tainuri, cea mai copioasa masa administrandu-se seara. Nutreturile concentrate vor fi administrate sub forma de granule. Asigurarea apei proaspete in permanenta este un factor esential. Necesarul de apa zilnic este de 0,7 litri/zi la femelele gestante si masculi, de 1,5 litri/zi la femelele in lactatie si de 0,4 litri/zi la tineret. Lipsa apei provoaca o scaderea a aportului de alimente si duce la aparitia imbolnavirilor. Daca iepurii sunt crescuti in apartament este recomandat sa fie hraniti cu meniuri complete speciale pentru iepurasi pe care le gasiti cu usurinta in pet-shop-uri si care le asigura un regim alimentar echilibrat si complet. Necesarul de granule pentru iepurele olandez este de un sfert de pahar/2 kg corp, zilnic. Iepurii mai mici de 8 luni pot fi hraniti cu granule simple pe baza de lucerna la discretie. Nu se recomanda administrarea in hrana iepurilor a urmatoarelor produse: dulciuri, prajituri, mere, pere, pepeni, zmeura, mure, ananas, banane si struguri care sunt bogate in glucide si i-ar putea determina iepurelui diferite tulburari gastro-intestinale. Aspecte particulare Puii se nasc lipsiti de par, cu ochii inchisi. La 4-5 zile dupa nastere, parul incepe sa creasca pe cap, pentru ca la varsta de 18-20 zile, corpul sa fie in intregime acoperit cu par. Ochii se deschid la varsta de 10-12 zile. La iepure, incisivii superiori sunt dubli. Iepurii se nasc cu incisivi si premolari; unii dinti au caracter permanent, iar altii sunt de lapte si vor fi schimbati. Odata cu inaintarea in varsta, apar modificari ale dintilor, unghiilor, ale parului, oaselor si ale organelor genitale. La varsta de 60 zile se produce prima naprlire. Unghiile subtiri, elastice si ascutite cresc continuu, dar pana la varsta de 1 an, ele nu sunt observabile, intrucat sunt acoperite de parul labutelor. Odata cu inaintarea in varsta, unghiile se modifica, devenind moi, lungi, groase si tot mai curbate. Culoarea lor se inchide cu trecerea timpului, iar pe suprafata lor apar valuri circulare de corn, care indica perioadele de gestatie sau de hranire deficitara. Oasele lungi cresc pana la varsta de un an. Viata reproducatoare - Maturitatea sexuala este atinsa de iepurele olandez in jurul varstei de 4-6 luni. - Varsta optima pentru imperechere este de la 7-8 luni. Imperecherea se face dimineata intre orele 6-7 si seara intre orele 18-20 in lunile de vara si intre orele 10-15 in lunile de iarna. Actul imperecherii dureaza circa 2 minute. Femelele pot fi folosite la reproducere pana la varsta de 3 ani, iar masculii pana la 2-3 ani. In cazul exemplarelor valoroase, viata reproducatoare poate dura pana la varsta de 4-5 ani. - Controlul gestatiei se face prin palparea abdomenului, fetusii putand fi simtiti dupa 14 zile de la monta. Fatarea se produce fara dificultati, rareori intalnindu-se distocii sau hemoragii dupa fatare. Ingrijirea - Iepurii sunt animale active carora le place sa alerge si sa sara, astfel ca este esential sa le asigurati un spatiu sigur pentru miscare. Daca lasati iepurasul liber prin casa, trebuie sa fiti atenti la cablurile electrice intrucat acesta are tendinta de a le roade; - Blana iepurelui trebuie periata aproape zilnic, pentru a o mentine curata si lucioasa, pentru a indeparta eventualele fire de par moarte, parazitii sau alte mizerii; - Saptamanal se vor verifica dintii, nasul, ochii si urechile pentru a le mentine in perfecta stare si pentru a descoperii eventualele aspecte anormale; - Unghiile daca nu sunt tocite in mod natural, vor fi taiate la fiecare 2 luni. Boli si afectiuni curente Ca si in cazul altor iepuri, iepurele olandez nu tolereaza temperaturile extreme, prea scazute sau prea ridicate. Sunt predispusi obstructiilor datorate ghemurilor de par si incurcarii blanii daca nu sunt ingrijiti adecvat. Iepurii trebuie periati zilnic pentru a inlatura parul mort, care ar putea induce problemele anterior mentionate. Alte implicatii de ordin medical includ raia auriculara, pasteureloza, bolile respiratorii, afectiunile dentare, litiaza urinara si fracturile de coloana. Indiferent de varsta, iepurele olandez este predispus diferitelor boli infectioase, nutritionale, parazitare si micotice, precum si diferitelor afectiuni de reproducere. Printre cele mai frecvent intalnite si cele mai agresive ca evolutie, la iepure se semnaleaza urmatoarele boli: Boala hemoragica a iepurilor este o boala infecto-contagioasa, de natura virala, care afecteaza cu predilectie iepurii in varsta de peste 50 de zile si care se caracterizeaza din punct de vedere clinic prin anorexie, apatie, jetaj spumos-hemoragic sau epistaxis, semne nervoase cu agitatie puternica si tipete inainte de moarte. Masculii sunt mai sensibili. Animalele cu forme clinice se eutanasiaza, neexistand un tratament specific, iar cele sanatose se vaccineaza de urgenta. Mixomatoza iepurelui este o boala infecto-contagioasa, de natura virala, care afecteaza iepurii de orice varstele. Dupa o perioada de incubatie variabila (4-10 zile), boala debuteaza cu hipertermie (febra) si blefaroconjunctivita sero-mucoasa si apoi muco-purulenta. Ulterior, boala poate evolua sub trei forme: - forma nodulara, forma principala de manifestare a bolii, se caracterizeaza prin aparitia in tesutul conjunctiv subcutanat din regiunea capului (pleoape, bot, urechi) si apoi in regiunea organelor genitale, pe abdomen si perianal a unor tumefactii edematoase, pastoase. Nodulii cresc in mod continuu, deformand regiunile in care se formeaza; - forma respiratorie este forma cea mai des intalnita la sugari si tineretul intarcat, terminandu-se cu moartea rapida a animalutului; - maladia butonilor rosii sau negri se constata cu predilectie la iepurii de Angora la 7-10 zile dupa recoltarea parului si se caracterizeaza prin eruptii cutanate, initial, rosii si apoi maroniu-negricioase, situate in zonele depilate. Animalele depistate sau suspecte de mixomatoza sunt eutanasiate. In scopul prevenirii acestor maladii infecto-contagioase exista un vaccin bilavent contra mixomatozei si hemoragiei septice, care se administreaza de doua ori pe an, primavara si toamna, la iepuri incepand de la varsta de 1 luna. Leucoza iepurilor sau leucemia limfoblastica este o viroza rara a iepurelui care se manifesta prin simptome putin caracteristice, slabire continua pana la cahexie si marirea in volum a nodulilor limfatici. Achizitionarea Achizitionarea acestui tip de animalut se poate face de la diversele pet-shop-uri sau chiar de la crescatori. Ceea ce este mai greu este alegerea unui exemplar sanatos. Varsta optima de achizitionare a acestor animalute este de circa 2-3 luni, pana la aceasta varsta trebuind sa stea alaturi de mama pentru a se dezvolta adecvat. La fel de important este ca viitorul proprietar sa-si insuseasca minime informatii cu privire la hranirea, adapostirea, ingrijire, comportamentul natural si principalele boli ale iepurelui. Cunoscand aceste lucruri va va fi mai usor si veti putea sa-i oferiti „prietenului” dumneavoastra cele mai bune conditii pentru a fi pe deplin fericit si sanatos. Un iepure sanatos este vioi si sperios, are blanita curata, fina si lucioasa, ochii sunt clari, sticlosi, iar zona anala este curata, fara resturi de materii fecale. Speranta medie de viata a iepurelui olandez este de 5-6 ani. Daca iepurii sunt sterilizati inca din primii ani de viata, speranta de viata poate creste pana la circa 10 ani.

Iepurele neozeelandez

Cu secole in urma, a inceput domesticirea iepurelui. In colturi diferite ale lumii, calugarii romani si francezi au inceput domesticirea iepurelui european salbatic pentru blana si carnea lui. Odata cu trecerea timpului, iepurii au devenit, de asemenea, animalute de companie minunate si astfel au fost create diferite rase. Istoricul si originea Iepurele neozeelandez a fost una dintre principalele rase de iepuri crescute pentru carnea sa si este considerata prima rasa crescuta intensiv in America. In Statele Unite, toti iepurii neozeelandezi apartin aceleeasi clase. In alte parti ale lumii, iepurele neozeelandez rosu este considerata o rasa distincta de iepurele neozeelandez alb. Iepurii neozeelandezi negru si albastru sunt considerati membrii ai clasei din care bface parte si iepurele neozeelandez alb. Desi au existat anumite controverse cu privire la originea iepurelui neozeelandez, astazi, se admite ca rasa a fost creata prin incrucisarea dintre uriasul belgian (iepurele de Flandra) si iepurele de camp belgian. Numele rasei poate avea la baza ideea initiala potrivit careia aceasta ar fi fost creata prin imperecherea iepurilor importati din Noua Zeelanda la inceputul anilor 1900. Initial, iepurii neozeelandezi rosii si albi au fost rasele de carne cele mai populare in intreaga lume, dar ulterior au devenit la fel de faimoase animalute de companie. In 1960, iepurele neozeelandez negru a aparut ca o mutatie a iepurelui neozeelandez alb. Ulterior, o alta varietate de culoare, iepurele neozeelandez albastru a fost creata. Aspectul exterior si dimensiunile Iepurele neozeelandez este un iepure de talie medie cantarind intre 4-5.5 kg. Urechile sunt ridicate, lungi de 12-13 cm si au varfurile rotunjite. Ochii sunt stralucitori si de culoare roz. Culoarea blanii variaza de la rosu la alb, negru sau albastrui, iar parul este aspru si des. Din moment ce iepurele neozeelandez este o rasa de carne, soldurile lui tind a fi foarte bine dezvoltate. Adapostirea Multi iepuri pot fi crescuti cu usurinta in casa. Ei pot fi invatati sa-si faca nevoile la litiera. Aveti grija ca iepurilor le place sa rontaie asa ca asigurati-va ca toate cablurile sunt bine ascunse si obisnuiti-va cu ideea ca o parte din mobila dumneavoastra va fi roasa. Daca alegeti sa-l tineti in cusca, asigurati-va ca cusca are minim dimensiunile de 60x60x120 cm. Daca cusca are planseul din sarma, peste acesta este bine sa asezati o scandura din lemn pe care iepurele sa poata sta astfel incat picioarele sale sa nu fie lezate. Pentru iepurii de apartament se preteaza mai degraba o cusca cu grilaj din plastic si fundul mobil din plastic perforat, cu tavita pentru evacuarea dejectiilor. Cusca trebuie sa fie prevazuta cu o pardoseala absorbanta cu fund dublu. Cusca trebuie sa fie spatioasa pentru a-i oferi iepurelui conditii confortabile, de odihna, miscare, hranire, adapare, reproductie, fatare si crestere a puilor. Dimensiunile si forma custii depind de starea fiziologica si de destinatia animalutelor. In interiorul custii se va amplasa fie un vas, fie un jgheab pentru nutreturile voluminoase (uscate sau verzi). De asemenea, va fi necesara amplasarea unui alt vas pentru nutreturile concentrate si a adapatorilor. Curatatea custilor si a accesoriilor se va face periodic. Hranirea Sunt animale erbivore, putin pretentioase. Alimentatia este un factor esential in mentinerea sanatatii iepurelui. Iepurii consuma nutreturi de origine vegetal: plante verzi, fibroase uscate, suculente, radacinoase, siloz, furaje concentrate si nutreturi combinate. Furajele verzi se administreaza dupa palire, deoarece favorizeaza aparitia balonamentului abdominal si a enterotoxiemiei. Radacinoasele se curata de pamant, se spala abundent, se usuca, administrandu-se tocat. Cartofii se administreaza numai fierti. Ratia pe intreaga zi se imparte in tainuri, cea mai copioasa masa administrandu-se seara. Nutreturile concentrate vor fi administrate sub forma de granule. Asigurarea apei proaspete in permanenta este un factor esential. Necesarul de apa zilnic este de 0,7 litri/zi la femelele gestante si masculi, de 1,5 litri/zi la femelele in lactatie si de 0,4 litri/zi la tineret. Lipsa apei provoaca o scaderea a aportului de alimente si duce la aparitia imbolnavirilor. Daca iepurii sunt crescuti in apartament este recomandat sa fie hraniti cu meniuri complete speciale pentru iepurasi pe care le gasiti cu usurinta in pet-shop-uri si care le asigura un regim alimentar echilibrat si complet. Necesarul de granule pentru iepurele neozeelandez este de un sfert de pahar/2 kg corp, zilnic. Iepurii mai mici de 8 luni pot fi hraniti cu granule simple pe baza de lucerna la discretie. Nu se recomanda administrarea in hrana iepurilor a urmatoarelor produse: dulciuri, prajituri, mere, pere, pepeni, zmeura, mure, ananas, banane si struguri care sunt bogate in glucide si i-ar putea determina iepurelui diferite tulburari gastro-intestinale. Aspecte particulare Puii se nasc lipsiti de par, cu ochii inchisi. La 4-5 zile dupa nastere, parul incepe sa creasca pe cap, pentru ca la varsta de 18-20 zile, corpul sa fie in intregime acoperit cu par. Ochii se deschid la varsta de 10-12 zile. La iepure, incisivii superiori sunt dubli. Iepurii se nasc cu incisivi si premolari; unii dinti au caracter permanent, iar altii sunt de lapte si vor fi schimbati. Odata cu inaintarea in varsta, apar modificari ale dintilor, unghiilor, ale parului, oaselor si ale organelor genitale. La varsta de 60 zile se produce prima naprlire. Unghiile subtiri, elastice si ascutite cresc continuu, dar pana la varsta de 1 an, ele nu sunt observabile, intrucat sunt acoperite de parul labutelor. Odata cu inaintarea in varsta, unghiile se modifica, devenind moi, lungi, groase si tot mai curbate. Culoarea lor se inchide cu trecerea timpului, iar pe suprafata lor apar valuri circulare de corn, care indica perioadele de gestatie sau de hranire deficitara. Oasele lungi cresc pana la varsta de un an. Viata reproducatoare - Maturitatea sexuala este atinsa de iepurele neozeelandez in jurul varstei de 5-6 luni. - Varsta optima pentru imperechere este de la 7-8 luni. Imperecherea se face dimineata intre orele 6-7 si seara intre orele 18-20 in lunile de vara si intre orele 10-15 in lunile de iarna. Actul imperecherii dureaza circa 2 minute. Femelele pot fi folosite la reproducere pana la varsta de 3 ani, iar masculii pana la 2-3 ani. In cazul exemplarelor valoroase, viata reproducatoare poate dura pana la varsta de 4-5 ani. - Controlul gestatiei se face prin palparea abdomenului, fetusii putand fi simtiti dupa 14 zile de la monta. Fatarea se produce fara dificultati, rareori intalnindu-se distocii sau hemoragii dupa fatare. - Femela de neozeelandez este foarte prolifica dand nastere la 8-12 pui/fatare si poate fi folosita la reproductie de 5-6 ori pe an. Ingrijirea - Iepurii sunt animale active carora le place sa alerge si sa sara, astfel ca este esential sa le asigurati un spatiu sigur pentru miscare. Daca lasati iepurasul liber prin casa, trebuie sa fiti atenti la cablurile electrice intrucat acesta are tendinta de a le roade; - Blana iepurelui trebuie periata aproape zilnic, pentru a o mentine curata si lucioasa, pentru a indeparta eventualele fire de par moarte, parazitii sau alte mizerii; - Saptamanal se vor verifica dintii, nasul, ochii si urechile pentru a le mentine in perfecta stare si pentru a descoperi eventualele aspecte anormale; - Unghiile daca nu sunt tocite in mod natural, vor fi taiate la fiecare 2 luni. Boli si afectiuni curente Ca si in cazul altor iepuri, iepurele neozeelandez nu tolereaza temperaturile extreme, prea scazute sau prea ridicate. Sunt predispusi obstructiilor datorate ghemurilor de par si incurcarii blanii daca nu sunt ingrijiti adecvat. Iepurii trebuie periati zilnic pentru a inlatura parul mort, care ar putea induce problemele anterior mentionate. Alte implicatii de ordin medical includ raia auriculara, pasteureloza, bolile respiratorii, afectiunile dentare, litiaza urinara si fracturile de coloana. Indiferent de varsta, iepurele neozeelandez este predispus diferitelor boli infectioase, nutritionale, parazitare si micotice, precum si diferitelor afectiuni de reproducere. Printre cele mai frecvent intalnite si cele mai agresive ca evolutie, la iepure se semnaleaza urmatoarele boli: Boala hemoragica a iepurilor este o boala infecto-contagioasa, de natura virala, care afecteaza cu predilectie iepurii in varsta de peste 50 de zile si care se caracterizeaza din punct de vedere clinic prin anorexie, apatie, jetaj spumos-hemoragic sau epistaxis, semne nervoase cu agitatie puternica si tipete inainte de moarte. Masculii sunt mai sensibili. Animalele cu forme clinice se eutanasiaza, neexistand un tratament specific, iar cele sanatose se vaccineaza de urgenta. Mixomatoza iepurelui este o boala infecto-contagioasa, de natura virala, care afecteaza iepurii de orice varstele. Dupa o perioada de incubatie variabila (4-10 zile), boala debuteaza cu hipertermie (febra) si blefaroconjunctivita sero-mucoasa si apoi muco-purulenta. Ulterior, boala poate evolua sub trei forme: - forma nodulara, forma principala de manifestare a bolii, se caracterizeaza prin aparitia in tesutul conjunctiv subcutanat din regiunea capului (pleoape, bot, urechi) si apoi in regiunea organelor genitale, pe abdomen si perianal a unor tumefactii edematoase, pastoase. Nodulii cresc in mod continuu, deformand regiunile in care se formeaza; - forma respiratorie este forma cea mai des intalnita la sugari si tineretul intarcat, terminandu-se cu moartea rapida a animalutului; - maladia butonilor rosii sau negri se constata la iepurii de Angora la 7-10 zile dupa recoltarea parului si se caracterizeaza prin eruptii cutanate, initial, rosii si apoi maroniu-negricioase, situate in zonele depilate. Animalele depistate sau suspecte de mixomatoza sunt eutanasiate. In scopul prevenirii acestor maladii infecto-contagioase exista un vaccin bilavent contra mixomatozei si hemoragiei septice, care se administreaza de doua ori pe an, primavara si toamna, la iepuri incepand de la varsta de 1 luna. Leucoza iepurilor sau leucemia limfoblastica este o viroza rara a iepurelui care se manifesta prin simptome putin caracteristice, slabire continua pana la cahexie si marirea in volum a nodulilor limfatici. Achizitionarea Achizitionarea acestui tip de animalut se poate face de la diversele pet-shop-uri sau chiar de la crescatori. Ceea ce este mai greu este alegerea unui exemplar sanatos. Varsta optima de achizitionare a acestor animalute este de circa 2-3 luni, pana la aceasta varsta trebuind sa stea alaturi de mama pentru a se dezvolta adecvat. La fel de important este ca viitorul proprietar sa-si insuseasca minime informatii cu privire la hranirea, adapostirea, ingrijire, comportamentul natural si principalele boli ale iepurelui. Cunoscand aceste lucruri va va fi mai usor si veti putea sa-i oferiti „prietenului” dumneavoastra cele mai bune conditii pentru a fi pe deplin fericit si sanatos. Un iepure sanatos este vioi si sperios, are blanita curata, fina si lucioasa, ochii sunt clari, sticlosi, iar zona anala este curata, fara resturi de materii fecale. Speranta medie de viata a iepurelui neozeelandez este de 5-6 ani. Daca iepurii sunt sterilizati inca din primii ani de viata, speranta de viata poate creste pana la circa 10 ani.

Iepurele de Angora

Datorita blanii sale lungi spectaculoase, iepurele de Angora este o rasa faimoasa. Initial, crescut numai pentru parul lui de textura lanii, iepurele de Angora este astazi o rasa de iepuri de companie, de asemenea. Desi, iepurele de Angora este excelent animalut de companie, blana lui lanoasa este inca colectata, toarsa si tesuta neimplicand ranirea iepurelui, creandu-se in urma acestui proces obiecte de imbracaminte si paturi incredibil de pufoase. Cu alte cuvinte, puteti ca aveti un iepure de Angora in casa pe care puteti sa-l si imbracati, la fel de bine! Cu toate acestea, parul lor este o sabie cu doua taisuri: iepurele de Angora necesita o ingrijire periodica (pieptanare si periere) si parul lui trebuie indepartat (tuns) la fiecare 3 luni. Istoricul si originea Originea exacta a iepurelui de Angora nu este cunoscuta cu exactitate; unii sunt de parere ca ei sunt originari din Ankara, Turcia si ca au fost introdusi in Europa la inceputul anilor 1700. Indiferent de tara de origine, iepurele de Angora si-a facut aparitia in cele din urma in Statele Unite, pentru prima data, in 1934. Aspectul exterior si dimensiunile In prezent exista patru rase distincte, recunoscute de Angora: Angora engleza, Angora franceza, Angora uriasa si Angora satinat. Iepurele de Angora englezesc Cea mai mica dintre cela patru rase, Angora engleza are un corp compact si mic, blana lanoasa, matasoasa si lunga, mot in frunte, favoriti la nivelul obrajilor, clopotei la nivelul urechilor si papucei la nivelul extremitatilor membrelor. Iepurele matur cantareste intre 2,2-3,5 kg. Iepurele Angora englez are o blana fina si delicata, care necesita o ingrijire periodica. Datorita manipularii si ingrijirii periodice necesare, majoritatea iepurilor de Angora englezesti au tendinta de a fi foarte prietenosi si blanzi. Exista multe varietati de culoare acceptate, incluzand, dar nelimitandu-se la alb, alb pointed, negru, albastrui, ciocolatiu, liliachiu, castaniu, cafeniu si asemanator carapacei de broasca. Daca iepurasul dumneavoastra participa in expozitii, el trebuie sa aibe blanita intr-o singura varietate de culoare, amestecurile nefiind acceptate. Iepurele de Angora frantuzesc A doua rasa ca talie din cele patru, Angora franceza este o rasa de talie medie, neprezentand zulufii de la nivelul fetei intalniti la Angora engleza. La maturitate, iepurele poate atinge o greutate de 3,5-4,7 kg. Iepurele de Angora frantuzesc prezinta fire de par de protectie aspre care se strecoara prin puful profund lanos, astfel ca necesita mai putina ingrijire. Aceasta rasa se preteaza persoanelor care-si doresc ca animalutul lor sa aiba parul lung, dar care sa necesite putin timp pentru a-l intretine. Iepurii de Angora frantuzesti au tendinta de a fi un pic mai incapatanati si mai distanti. Toate varietatile de culoare acceptate pentru Angora engleza sunt acceptate si la Angora franceza. In plus, la Angora franceza este, de asmenea, acceptata si varietate „broken”, adica albul este asociat cu o alta culoare. Iepurele de Angora urias Iepurele de Angora urias este cel mai mare din cele patru rase. Iepurele trebuie sa fie suficient de inalt cu corpul compact, robust, atingand la maturitate o greutate de minim 4,5 kg. Acesti iepuri au un metabolism mai lent; aportul de hrana trebuie sa fie mai mic decat cel proportional taliei lor. Singura varietate de culoare acceptata pentru iepurii de expozitie este albul cu ochii rubinii. Iepurele de Angora satinat Angora satinat seamana foarte bine cu o varianta mai mica a Angorei frantuzesti. El a fost initial creat prin incrucisarea iepurilor din rasa Angora frantuzeasca si iepurii satinati. Trasatura care-i diferentiaza de celelalte rase de Angora este textura blanii lor, mai subtire, mai stralucitoare si intotdeauna de o culoare mult mai intensa decat celelalte rase de Angora. La maturitate, iepurele de Angora satinat poate atinge o greutate corporala de 3-4,5 kg. Iepurii de Angora satinati, in special tineretul, necesita o ingrijire periodica datorita finetii blanii lor. Varietatile de culoare acceptate sunt aceleasi ca in cazul Angorei englezesti si frantuzesti. Daca iepurasul dumneavoastra participa in expozitii, el trebuie sa aibe blanita intr-o singura varietate de culoare, amestecurile nefiind acceptate. Adapostirea Multi iepuri pot fi crescuti cu usurinta in casa. Ei pot fi invatati sa-si faca nevoile la litiera. Aveti grija ca iepurilor le place sa rontaie asa ca asigurati-va ca toate cablurile sunt bine ascunse si obisnuiti-va cu ideea ca o parte din mobila dumneavoastra va fi roasa. Daca alegeti sa-l tineti in cusca, asigurati-va ca cusca are minim dimensiunile de 60x60x120 cm. Daca cusca are planseul din sarma, peste acesta este bine sa asezati o scandura din lemn pe care iepurele sa poata sta astfel incat picioarele sale sa nu fie lezate. Pentru iepurii de apartament se preteaza mai degraba o cusca cu grilaj din plastic si fundul mobil din plastic perforat, cu tavita pentru evacuarea dejectiilor. Cusca trebuie sa fie prevazuta cu o pardoseala absorbanta cu fund dublu. Cusca trebuie sa fie spatioasa pentru a-i oferi iepurelui conditii confortabile, de odihna, miscare, hranire, adapare, reproductie, fatare si crestere a puilor. Dimensiunile si forma custii depind de starea fiziologica si de destinatia animalutelor. In interiorul custii se va amplasa fie un vas, fie un jgheab pentru nutreturile voluminoase (uscate sau verzi). De asemenea, va fi necesara amplasarea unui alt vas pentru nutreturile concentrate si a adapatorilor. Curatatea custilor si a accesoriilor se va face periodic. Hranirea Sunt animale erbivore, putin pretentioase. Alimentatia este un factor esential in mentinerea sanatatii iepurelui. Iepurii consuma nutreturi de origine vegetal: plante verzi, fibroase uscate, suculente, radacinoase, siloz, furaje concentrate si nutreturi combinate. Furajele verzi se administreaza dupa palire, deoarece favorizeaza aparitia balonamentului abdominal si a enterotoxiemiei. Radacinoasele se curata de pamant, se spala abundent, se usuca, administrandu-se tocat. Cartofii se administreaza numai fierti. Ratia pe intreaga zi se imparte in tainuri, cea mai copioasa masa administrandu-se seara. Nutreturile concentrate vor fi administrate sub forma de granule. Asigurarea apei proaspete in permanenta este un factor esential. Necesarul de apa zilnic este de 0,7 litri/zi la femelele gestante si masculi, de 1,5 litri/zi la femelele in lactatie si de 0,4 litri/zi la tineret. Lipsa apei provoaca o scaderea a aportului de alimente si duce la aparitia imbolnavirilor. Daca iepurii sunt crescuti in apartament este recomandat sa fie hraniti cu meniuri complete speciale pentru iepurasi pe care le gasiti in pet-shop-uri si care le asigura un regim alimentar echilibrat si complet. Necesarul de granule pentru iepurele de Angora este de un sfert de pahar/2 kg corp, zilnic. Iepurii mai mici de 8 luni pot fi hraniti cu granule simple pe baza de lucerna la discretie. Nu se recomanda administrarea in hrana iepurilor a urmatoarelor produse: dulciuri, prajituri, mere, pere, pepeni, zmeura, mure, ananas, banane si struguri care sunt bogate in glucide si i-ar putea determina iepurelui diferite tulburari gastro-intestinale. Aspecte particulare Puii se nasc lipsiti de par, cu ochii inchisi. La 4-5 zile dupa nastere, parul incepe sa creasca pe cap, pentru ca la varsta de 18-20 zile, corpul sa fie in intregime acoperit cu par. Ochii se deschid la varsta de 10-12 zile. La iepure, incisivii superiori sunt dubli. Iepurii se nasc cu incisivi si premolari; unii dinti au caracter permanent, iar altii sunt de lapte si vor fi schimbati. Odata cu inaintarea in varsta, apar modificari ale dintilor, unghiilor, ale parului, oaselor si ale organelor genitale. La varsta de 60 zile se produce prima naprlire. Unghiile subtiri, elastice si ascutite cresc continuu, dar pana la varsta de 1 an, ele nu sunt observabile, intrucat sunt acoperite de parul labutelor. Odata cu inaintarea in varsta, unghiile se modifica, devenind moi, lungi, groase si tot mai curbate. Culoarea lor se inchide cu trecerea timpului, iar pe suprafata lor apar valuri circulare de corn, care indica perioadele de gestatie sau de hranire deficitara. Oasele lungi cresc pana la varsta de un an. Viata reproducatoare - Maturitatea sexuala este atinsa de iepurele de Angora in jurul varstei de 4-6 luni. - Varsta optima pentru imperechere este de la 7-8 luni. Imperecherea se face dimineata intre orele 6-7 si seara intre orele 18-20 in lunile de vara si intre orele 10-15 in lunile de iarna. Actul imperecherii dureaza circa 2 minute. Femelele pot fi folosite la reproducere pana la varsta de 3 ani, iar masculii pana la 2-3 ani. In cazul exemplarelor valoroase, viata reproducatoare poate dura pana la varsta de 4-5 ani. - Controlul gestatiei se face prin palparea abdomenului, fetusii putand fi simtiti dupa 14 zile de la monta. Fatarea se produce fara dificultati, rareori intalnindu-se distocii sau hemoragii dupa fatare. - Femela este prolifica dand nastere la 5-8 pui/fatare si putandu-se reproduce de 3-5 ori pe an. Ingrijirea - Iepurii sunt animale active carora le place sa alerge si sa sara, astfel ca este esential sa le asigurati un spatiu sigur pentru miscare. Daca lasati iepurasul liber prin casa, trebuie sa fiti atenti la cablurile electrice intrucat acesta are tendinta de a le roade; - Blana iepurelui trebuie periata aproape zilnic, pentru a o mentine curata si lucioasa, pentru a indeparta eventualele fire de par moarte, parazitii sau alte mizerii; - Saptamanal se vor verifica dintii, nasul, ochii si urechile pentru a le mentine in perfecta stare si pentru a descoperi eventualele aspecte anormale; - Unghiile daca nu sunt tocite in mod natural, vor fi taiate la fiecare 2 luni. Boli si afectiuni curente Ca si in cazul altor iepuri, iepurele de Angora nu tolereaza temperaturile extreme, prea scazute sau prea ridicate. Sunt predispusi obstructiilor datorate ghemurilor de par si incurcarii blanii daca nu sunt ingrijiti adecvat. Iepurii trebuie periati zilnic pentru a inlatura parul mort, care ar putea induce problemele anterior mentionate. Alte implicatii de ordin medical includ raia auriculara, pasteureloza, bolile respiratorii, afectiunile dentare, litiaza urinara si fracturile de coloana. Indiferent de varsta, iepurele de Angora este predispus diferitelor boli infectioase, nutritionale, parazitare si micotice, precum si diferitelor afectiuni de reproducere. Printre cele mai frecvent intalnite si cele mai agresive ca evolutie, la iepure se semnaleaza urmatoarele boli: Boala hemoragica a iepurilor este o boala infecto-contagioasa, de natura virala, care afecteaza cu predilectie iepurii in varsta de peste 50 de zile si care se caracterizeaza din punct de vedere clinic prin anorexie, apatie, jetaj spumos-hemoragic sau epistaxis, semne nervoase cu agitatie puternica si tipete inainte de moarte. Masculii sunt mai sensibili. Animalele cu forme clinice se eutanasiaza, neexistand un tratament specific, iar cele sanatose se vaccineaza de urgenta. Mixomatoza iepurelui este o boala infecto-contagioasa, de natura virala, care afecteaza iepurii de orice varstele. Dupa o perioada de incubatie variabila (4-10 zile), boala debuteaza cu hipertermie (febra) si blefaroconjunctivita sero-mucoasa si apoi muco-purulenta. Ulterior, boala poate evolua sub trei forme: - forma nodulara, forma principala de manifestare a bolii, se caracterizeaza prin aparitia in tesutul conjunctiv subcutanat din regiunea capului (pleoape, bot, urechi) si apoi in regiunea organelor genitale, pe abdomen si perianal a unor tumefactii edematoase, pastoase. Nodulii cresc in mod continuu, deformand regiunile in care se formeaza; - forma respiratorie este forma cea mai des intalnita la sugari si tineretul intarcat, terminandu-se cu moartea rapida a animalutului; - maladia butonilor rosii sau negri se constata la iepurii de Angora la 7-10 zile dupa recoltarea parului si se caracterizeaza prin eruptii cutanate, initial, rosii si apoi maroniu-negricioase, situate in zonele depilate. Animalele depistate sau suspecte de mixomatoza sunt eutanasiate. In scopul prevenirii acestor maladii infecto-contagioase exista un vaccin bilavent contra mixomatozei si hemoragiei septice, care se administreaza de doua ori pe an, primavara si toamna, la iepuri incepand de la varsta de 1 luna. Leucoza iepurilor sau leucemia limfoblastica este o viroza rara a iepurelui care se manifesta prin simptome putin caracteristice, slabire continua pana la cahexie si marirea in volum a nodulilor limfatici. Achizitionarea Achizitionarea acestui tip de animalut se poate face de la diversele pet-shop-uri sau chiar de la crescatori. Ceea ce este mai greu este alegerea unui exemplar sanatos. Varsta optima de achizitionare a acestor animalute este de circa 2-3 luni, pana la aceasta varsta trebuind sa stea alaturi de mama pentru a se dezvolta adecvat. La fel de important este ca viitorul proprietar sa-si insuseasca minime informatii cu privire la hranirea, adapostirea, ingrijire, comportamentul natural si principalele boli ale iepurelui. Cunoscand aceste lucruri va va fi mai usor si veti putea sa-i oferiti „prietenului” dumneavoastra cele mai bune conditii pentru a fi pe deplin fericit si sanatos. Un iepure sanatos este vioi si sperios, are blanita curata, fina si lucioasa, ochii sunt clari, sticlosi, iar zona anala este curata, fara resturi de materii fecale. Speranta medie de viata a iepurelui de Angora este de 5-6 ani. Daca iepurii sunt sterilizati inca din primii ani de viata, speranta de viata poate creste pana la circa 10 ani.

marți, 27 octombrie 2009

Iepurele cu urechi blegi (berbec)

Iepurii din rasa Berbec, usor de recunoscut datorita urechilor lungi, atarnande pe langa cap, se pare ca sunt cea mai veche rasa de iepuri domestici. Desi originile sale exacte sunt invaluite in mister, acestor iepurasi adorabili li se poate urmari filiatia inca din 1700. Initial, iepurele din rasa Berbec a fost creat ca si rasa de carne, dar in cele din urma el a ajuns sa fie etalat numai in expozitii devenind un animalut de companie faimos. Toti iepurii din rasa Berbec sunt corpolenti si musculosi, iar urechile lor sunt complet dezvoltate in jurul varstei de 4 luni. Desi frecvent intalniti in Anglia, Franta si Olanda, abia in jurul anului 1970 ei au fost importati in Statele Unite, reusind in scurt timp sa devina animalute foarte indragite. Aspectul exterior si dimensiunile In prezent, exista cel putin opt rase distincte de iepuri cu urechi blegi, toate provenind din Berbecul englez. Intre acestea exista cateva diferente de aspect exterior care va vor fi detailate succint: Berbecul englez Berbecul englez este primul aparut dintre iepurii cu urechi blegi. Aceasta rasa are cele mai lungi (in jur de 45 cm) urechi dintre rasele de iepuri, pe care le taraste pe jos. Berbecul englez cantareste cel putin 4 kg. Femela are salba. Iepurii au, in general, ochii de culoare caprui. Blana Berbecului englez exista in varianta neagra, gri-roscat, chinchilla. Berbecul francez In jurul anului 1850, primul Berbec francez a fost creat de francezul Condenier in urma incrucisarii Berbecului englez cu rasele europene uriase. Berbecul francez are urechi mai scurte decat ale Berbecului englez care depasesc cu 3,5 cm sau chiar mai mult falca. Berbecul francez are tendinta de a avea o greutate corporala mai mare decat a Berbecului englez, adica in jur de 5,5 kg. Berbecul german Berbecul german a fost format prin incrucisarea Berbecului francez cu alte rase. Urechile sunt asemanatoare celor ale Berbecului francez, dar iepurele este per ansamblu, de talie mai mica, cantarind in jur de 3,2 kg. Berbecul Meissner Cel mai putin cunoscut iepure cu urechi blegi se pare ca este Berbecul Meissner. Creata in jurul anului 1920, in Germania, prin incrucisarea berbecilor cu iepurele argintiu, aceasta rasa, in general, atinge o greutate corporala in jur de 2,5-3,5 kg. Berbecul pitic Berbecul pitic este unul dintre cele mai populare animalute de companie, al doilea dupa Olandezul pitic. Aceasta rasa a fost creat in Olanda in 1950 din Berbecul francez. Cantarind in jur de 2 kg, Berbecul pitic nu este cel mai mic dintre iepurii cu urechi blegi. Pornind de la Berbecul pitic, au fost creati Berbecul de casmir si Berbecul miniatural. Berbecul miniatural In ciuda numelui sau, nici Berbecul miniatural nu este cel mai mic dintre iepurii cu urechi blegi. Cantarind in jur de 1,8-2,7 kg, Berbecul miniatural a fost creat pornind de la Berbecul pitic la inceputul anului 1990, in Olanda. Berbecul de casmir La inceputul anilor ’80, o varianta cu parul lung a Berbecului pitic era creata in Statele Unite, dar, initial, ea a fost evitata de catre crescatori. Pana la jumatatea anilor ’80, rasa a fost perfectionata, blana acesteia devenind mai matasoasa si astfel, rasa a fost omologata in cele din urma ca Berbecul de Casmir. Ulterior, Berbecul de casmir urias, varianta mai mare a Berbecului de casmir, a fost creat si inca asteapta sa fie recunoscut oficial. Berbecul olandez Berbecul olandez are renumele de a fi cel mai mic dintre toti iepurii cu urechi blegi. Cantarind sub 1,8 kg, Berbecul olandez are urechi care nu atarna pana la pamant si care nu trebuie sa depaseasca cu mai mult de 2,5 cm linia falcii. Adapostirea Multi iepuri pot fi crescuti cu usurinta in casa. Ei pot fi invatati sa-si faca nevoile la litiera. Aveti grija ca iepurilor le place sa rontaie asa ca asigurati-va ca toate cablurile sunt bine ascunse si obisnuiti-va cu ideea ca o parte din mobila dumneavoastra va fi roasa. Daca alegeti sa-l tineti in cusca, asigurati-va ca cusca are minim dimensiunile de 60x60x120 cm. Daca cusca are planseul din sarma, peste acesta este bine sa asezati o scandura din lemn pe care iepurele sa poata sta astfel incat picioarele sale sa nu fie lezate. Pentru iepurii de apartament se preteaza mai degraba o cusca cu grilaj din plastic si fundul mobil din plastic perforat, cu tavita pentru evacuarea dejectiilor. Cusca trebuie sa fie prevazuta cu o pardoseala absorbanta cu fund dublu. Cusca trebuie sa fie spatioasa pentru a-i oferi iepurelui conditii confortabile, de odihna, miscare, hranire, adapare, reproductie, fatare si crestere a puilor. Dimensiunile si forma custii depind de starea fiziologica si de destinatia animalutelor. La custile din lemn, pardoseala se va confectiona din scandura, iar la cele metalice din plasa de sarma cu ochiuri de 2 cm. Sub pardoseala se vor fixa tavite, tip sertar pentru acumularea dejectiilor. In interiorul custii se va amplasa fie un vas, fie un jgheab pentru nutreturile voluminoase (uscate sau verzi). De asemenea, va fi necesara amplasarea unui alt vas pentru nutreturile concentrate si a adapatorilor. Curatatea custilor si a accesoriilor se va face periodic. Hranirea Sunt animale erbivore, putin pretentioase. Alimentatia este un factor esential in mentinerea sanatatii iepurelui. Iepurii consuma nutreturi de origine vegetal: plante verzi, fibroase uscate, suculente, radacinoase, siloz, furaje concentrate si nutreturi combinate. Furajele verzi se administreaza dupa palire, deoarece favorizeaza aparitia balonamentului abdominal si a enterotoxiemiei. Radacinoasele se curata de pamant, se spala abundent, se usuca, administrandu-se tocat. Cartofii se administreaza numai fierti. Ratia pe intreaga zi se imparte in tainuri, cea mai copioasa masa administrandu-se seara. Nutreturile concentrate vor fi administrate sub forma de granule. Asigurarea apei proaspete in permanenta este un factor esential. Necesarul de apa zilnic este de 0,7 litri/zi la femelele gestante si masculi, de 1,5 litri/zi la femelele in lactatie si de 0,4 litri/zi la tineret. Lipsa apei provoaca o scaderea a aportului de alimente si duce la aparitia imbolnavirilor. Daca iepurii sunt crescuti in apartament este recomandat sa fie hraniti cu meniuri complete speciale pentru iepurasi pe care le gasiti in pet-shop-uri si care le asigura un regim alimentar echilibrat si complet. Necesarul de granule pentru iepurele cu urechi blegi este de un sfert de pahar/2 kg corp, zilnic. Iepurii mai mici de 8 luni pot fi hraniti cu granule simple pe baza de lucerna la discretie. Nu se recomanda administrarea in hrana iepurilor a urmatoarelor produse: dulciuri, prajituri, mere, pere, pepeni, zmeura, mure, ananas, banane si struguri care sunt bogate in glucide si i-ar putea determina iepurelui diferite tulburari gastro-intestinale. Aspecte particulare Puii se nasc lipsiti de par, cu ochii inchisi. La 4-5 zile dupa nastere, parul incepe sa creasca pe cap, pentru ca la varsta de 18-20 zile, corpul sa fie in intregime acoperit cu par. Ochii se deschid la varsta de 10-12 zile. La iepure, incisivii superiori sunt dubli. Iepurii se nasc cu incisivi si premolari; unii dinti au caracter permanent, iar altii sunt de lapte si vor fi schimbati. Odata cu inaintarea in varsta, apar modificari ale dintilor, unghiilor, ale parului, oaselor si ale organelor genitale. La varsta de 60 zile se produce prima naprlire. Unghiile subtiri, elastice si ascutite cresc continuu, dar pana la varsta de 1 an, ele nu sunt observabile, intrucat sunt acoperite de parul labutelor. Odata cu inaintarea in varsta, unghiile se modifica, devenind moi, lungi, groase si tot mai curbate. Culoarea lor se inchide cu trecerea timpului, iar pe suprafata lor apar valuri circulare de corn, care indica perioadele de gestatie sau de hranire deficitara. Oasele lungi cresc pana la varsta de un an. Viata reproducatoare - Maturitatea sexuala este atinsa in jurul varstei de 4-6 luni. - Varsta optima pentru imperechere este de la 7-8 luni. Imperecherea se face dimineata intre orele 6-7 si seara intre orele 18-20 in lunile de vara si intre orele 10-15 in lunile de iarna. Actul imperecherii dureaza circa 2 minute. Femelele pot fi folosite la reproducere pana la varsta de 3 ani, iar masculii pana la 2-3 ani. In cazul exemplarelor valoroase, viata reproducatoare poate dura pana la varsta de 4-5 ani. - Controlul gestatiei se face prin palparea abdomenului, fetusii putand fi simtiti dupa 14 zile de la monta. Fatarea se produce fara dificultati, rareori intalnindu-se distocii sau hemoragii dupa fatare. - Femela este prolifica dand nastere la 5-8 pui/fatare si putandu-se reproduce de 3-5 ori pe an. Ingrijirea - Iepurii sunt animale active carora le place sa alerge si sa sara, astfel ca este esential sa le asigurati un spatiu sigur pentru miscare. Daca lasati iepurasul liber prin casa, trebuie sa fiti atenti la cablurile electrice intrucat acesta are tendinta de a le roade. - Blana iepurelui trebuie periata aproape zilnic, pentru a o mentine curata si lucioasa, pentru a indeparta eventualele fire de par moarte, parazitii sau alte mizerii. - Saptamanal se vor verifica dintii, nasul, ochii si urechile pentru a le mentine in perfecta stare si pentru a descoperi eventualele aspecte anormale. - Unghiile daca nu sunt tocite in mod natural, vor fi taiate la fiecare 2 luni. Boli si afectiuni curente Ca si in cazul altor iepuri, iepurele cu urechi blegi nu tolereaza temperaturile extreme, prea scazute sau prea ridicate. Sunt predispusi obstructiilor datorate ghemurilor de par si incurcarii blanii daca nu sunt ingrijiti adecvat. Iepurii trebuie periati zilnic pentru a inlatura parul mort, care ar putea induce problemele anterior mentionate. Alte implicatii de ordin medical includ raia auriculara, pasteureloza, bolile respiratorii, afectiunile dentare, litiaza urinara si fracturile de coloana. Indiferent de varsta, iepurele cu urechi blegi este predispus diferitelor boli infectioase, nutritionale, parazitare si micotice, precum si diferitelor afectiuni de reproducere. Printre cele mai frecvent intalnite si cele mai agresive ca evolutie, la iepure se semnaleaza urmatoarele boli: Boala hemoragica a iepurilor este o boala infecto-contagioasa, de natura virala, care afecteaza cu predilectie iepurii in varsta de peste 50 de zile si care se caracterizeaza din punct de vedere clinic prin anorexie, apatie, jetaj spumos-hemoragic sau epistaxis, semne nevroase cu agitatie puternica si tipete inainte de moarte. Masculii sunt mai sensibili. Animalele cu forme clinice se sacrifica, neexistand un tratament specific, iar cele sanatose se vaccineaza de urgenta. Mixomatoza iepurelui este o boala infecto-contagioasa, de natura virala, care afecteaza iepurii de orice varstele. Dupa o perioada de incubatie variabila (4-10 zile), boala debuteaza cu hipertermie (febra) si blefaroconjunctivita sero-mucoasa si apoi muco-purulenta. Ulterior, boala poate evolua sub trei forme: - forma nodulara, forma principala de manifestare a bolii, se caracterizeaza prin aparitia in tesutul conjunctiv subcutanat din regiunea capului (pleoape, bot, urechi) si apoi in regiunea organelor genitale, pe abdomen si perianal a unor tumefactii edematoase, pastoase. Nodulii cresc in mod continuu, deformand regiunile in care se formeaza; - forma respiratorie este forma cea mai des intalnita la sugari si tineretul intarcat, terminandu-se cu moartea rapida a animalutului; - maladia butonilor rosii sau negri se constata la iepurii de Angora la 7-10 zile dupa recoltarea parului si se caracterizeaza prin eruptii cutanate, initial, rosii si apoi maroniu-negricioase, situate in zonele depilate. Animalele depistate sau suspecte de mixomatoza sunt sacrificate. In scopul prevenirii acestor maladii infecto-contagioase exista un vaccin bilavent contra mixomatozei si hemoragiei septic, care se administreaza de doua ori pe an, primavara si toamna, la iepuri incepand de la varsta de 1 luna. Leucoza iepurilor sau leucemia limfoblastica este o viroza rara a iepurelui care se manifesta prin simptome putin caracteristice, slabire continua pana la cahexie si marirea in volum a nodulilor limfatici. Achizitionarea Achizitionarea acestui tip de animalut se poate face de la diversele pet-shop-uri sau chiar de la crescatori. Ceea ce este mai greu este alegerea unui exemplar sanatos. Varsta optima de achizitionare a acestor animalute este de circa 2 luni, pana la aceasta varsta trebuind sa stea alaturi de mama pentru a se dezvolta adecvat. La fel de important este ca viitorul proprietar sa-si insuseasca minime informatii cu privire la hranirea, adapostirea, ingrijire, comportamentul natural si principalele boli ale iepurelui. Cunoscand aceste lucruri va va fi mai usor si veti putea sa-i oferiti „prietenului” dumneavoastra cele mai bune conditii pentru a fi pe deplin fericit si sanatos. Un iepure sanatos este vioi si sperios, are blanita curata, fina si lucioasa, ochii sunt clari, sticlosi, iar zona anala este curata, fara resturi de materii fecale. Speranta medie de viata a iepurelui cu urechi blegi este de 5-6 ani. Daca iepurii sunt sterilizati inca din primii ani de viata, speranta de viata poate creste pana la circa 10 ani.