miercuri, 28 octombrie 2009

Iepurele olandez

Iepurele olandez, usor de recunoscut pe baza coloritului sau caracteristic, era odata cea mai faimoasa dintre toate rasele de iepuri. Din nefericire, dupa ce au fost creati iepurii pitici, popularitatea acestui iepuras a scazut. Cu toate acestea, el ramane in primele zece preferinte si un favorit al iubitorilor de iepuri din intreaga lume. Se crede ca iepurele olandez a aparut prima data in tinuturile depresionare ale Marii Britanii, avand stramosi originari din Olanda si Belgia. La inceputurile secolului al XIX-lea, iepurele olandez a fost importat in Anglia, unde a continuat sa prospera ca rasa de carne. Printre crescatorii de iepuri, femela din rasa olandeza este renumita pentru calitatile sale extraordinare de mama, astfel ca unii crescatori intotdeauna au cateva exemplare pregatite pentru situatia in care vreuna dintre iepuroaicele-mama nu-si face treaba. Aspectul exterior si dimensiunile Iepurele olandez este o rasa relativ mica, cantarind intre 1,5-2,5 kg. In ciuda popularitatii de care se bucura, iepurele olandez nu s-a schimbat mult de-a lungul anilor. Cea mai frapanta trasatura a rasei este modelul cu marcaje, iepurele olandez putand fi gasit in opt varietati de culoare si in alte cateva modele multicolore unice. Partea anterioara a fetei, jumatatea anterioara a corpului si labele din spate sunt albe. Obrajii, urechile si abdomenul sunt de alta culoare. Linia spinarii pana la nivelul cozii si membrele din spate sunt, de asemenea, colorate. Blana este deasa, scurta si lucioasa. Urechile sunt purtate ridicat si sunt bine acoperite cu par. Coloritul blanii iepurelui olandez poate fi negru, albastrui, ciocolatiu, gri pal, maro murdar, de culoarea carapacei de broasca, gri inchis sau galben. Dintre toate aceste varietati, cele mai apreciate sunt asocierile dintre negru/alb si albastrui/alb. In 1960, a fost creata varietatea tricolora, considerata de unii ca fiind rezultatul incrucisarii intre iepurele arlechin si cel olandez. Ulterior, a fost creata si varietatea arlechin a rasei olandeze, considerata ca provenind din varietatea de culoare carapace de broasca a rasei olandeze. Adapostirea Multi iepuri pot fi crescuti cu usurinta in casa. Ei pot fi invatati sa-si faca nevoile la litiera. Aveti grija ca iepurilor le place sa rontaie asa ca asigurati-va ca toate cablurile sunt bine ascunse si obisnuiti-va cu ideea ca o parte din mobila dumneavoastra va fi roasa. Daca alegeti sa-l tineti in cusca, asigurati-va ca cusca are minim dimensiunile de 60x60x120 cm. Daca cusca are planseul din sarma, peste acesta este bine sa asezati o scandura din lemn pe care iepurele sa poata sta astfel incat picioarele sale sa nu fie lezate. Pentru iepurii de apartament se preteaza mai degraba o cusca cu grilaj din plastic si fundul mobil din plastic perforat, cu tavita pentru evacuarea dejectiilor. Cusca trebuie sa fie prevazuta cu o pardoseala absorbanta cu fund dublu. Cusca trebuie sa fie spatioasa pentru a-i oferi iepurelui conditii confortabile, de odihna, miscare, hranire, adapare, reproductie, fatare si crestere a puilor. Dimensiunile si forma custii depind de starea fiziologica si de destinatia animalutelor. In interiorul custii se va amplasa fie un vas, fie un jgheab pentru nutreturile voluminoase (uscate sau verzi). De asemenea, va fi necesara amplasarea unui alt vas pentru nutreturile concentrate si a adapatorilor. Curatatea custilor si a accesoriilor se va face periodic. Hranirea Sunt animale erbivore, putin pretentioase. Alimentatia este un factor esential in mentinerea sanatatii iepurelui. Iepurii consuma nutreturi de origine vegetal: plante verzi, fibroase uscate, suculente, radacinoase, siloz, furaje concentrate si nutreturi combinate. Furajele verzi se administreaza dupa palire, deoarece favorizeaza aparitia balonamentului abdominal si a enterotoxiemiei. Radacinoasele se curata de pamant, se spala abundent, se usuca, administrandu-se tocat. Cartofii se administreaza numai fierti. Ratia pe intreaga zi se imparte in tainuri, cea mai copioasa masa administrandu-se seara. Nutreturile concentrate vor fi administrate sub forma de granule. Asigurarea apei proaspete in permanenta este un factor esential. Necesarul de apa zilnic este de 0,7 litri/zi la femelele gestante si masculi, de 1,5 litri/zi la femelele in lactatie si de 0,4 litri/zi la tineret. Lipsa apei provoaca o scaderea a aportului de alimente si duce la aparitia imbolnavirilor. Daca iepurii sunt crescuti in apartament este recomandat sa fie hraniti cu meniuri complete speciale pentru iepurasi pe care le gasiti cu usurinta in pet-shop-uri si care le asigura un regim alimentar echilibrat si complet. Necesarul de granule pentru iepurele olandez este de un sfert de pahar/2 kg corp, zilnic. Iepurii mai mici de 8 luni pot fi hraniti cu granule simple pe baza de lucerna la discretie. Nu se recomanda administrarea in hrana iepurilor a urmatoarelor produse: dulciuri, prajituri, mere, pere, pepeni, zmeura, mure, ananas, banane si struguri care sunt bogate in glucide si i-ar putea determina iepurelui diferite tulburari gastro-intestinale. Aspecte particulare Puii se nasc lipsiti de par, cu ochii inchisi. La 4-5 zile dupa nastere, parul incepe sa creasca pe cap, pentru ca la varsta de 18-20 zile, corpul sa fie in intregime acoperit cu par. Ochii se deschid la varsta de 10-12 zile. La iepure, incisivii superiori sunt dubli. Iepurii se nasc cu incisivi si premolari; unii dinti au caracter permanent, iar altii sunt de lapte si vor fi schimbati. Odata cu inaintarea in varsta, apar modificari ale dintilor, unghiilor, ale parului, oaselor si ale organelor genitale. La varsta de 60 zile se produce prima naprlire. Unghiile subtiri, elastice si ascutite cresc continuu, dar pana la varsta de 1 an, ele nu sunt observabile, intrucat sunt acoperite de parul labutelor. Odata cu inaintarea in varsta, unghiile se modifica, devenind moi, lungi, groase si tot mai curbate. Culoarea lor se inchide cu trecerea timpului, iar pe suprafata lor apar valuri circulare de corn, care indica perioadele de gestatie sau de hranire deficitara. Oasele lungi cresc pana la varsta de un an. Viata reproducatoare - Maturitatea sexuala este atinsa de iepurele olandez in jurul varstei de 4-6 luni. - Varsta optima pentru imperechere este de la 7-8 luni. Imperecherea se face dimineata intre orele 6-7 si seara intre orele 18-20 in lunile de vara si intre orele 10-15 in lunile de iarna. Actul imperecherii dureaza circa 2 minute. Femelele pot fi folosite la reproducere pana la varsta de 3 ani, iar masculii pana la 2-3 ani. In cazul exemplarelor valoroase, viata reproducatoare poate dura pana la varsta de 4-5 ani. - Controlul gestatiei se face prin palparea abdomenului, fetusii putand fi simtiti dupa 14 zile de la monta. Fatarea se produce fara dificultati, rareori intalnindu-se distocii sau hemoragii dupa fatare. Ingrijirea - Iepurii sunt animale active carora le place sa alerge si sa sara, astfel ca este esential sa le asigurati un spatiu sigur pentru miscare. Daca lasati iepurasul liber prin casa, trebuie sa fiti atenti la cablurile electrice intrucat acesta are tendinta de a le roade; - Blana iepurelui trebuie periata aproape zilnic, pentru a o mentine curata si lucioasa, pentru a indeparta eventualele fire de par moarte, parazitii sau alte mizerii; - Saptamanal se vor verifica dintii, nasul, ochii si urechile pentru a le mentine in perfecta stare si pentru a descoperii eventualele aspecte anormale; - Unghiile daca nu sunt tocite in mod natural, vor fi taiate la fiecare 2 luni. Boli si afectiuni curente Ca si in cazul altor iepuri, iepurele olandez nu tolereaza temperaturile extreme, prea scazute sau prea ridicate. Sunt predispusi obstructiilor datorate ghemurilor de par si incurcarii blanii daca nu sunt ingrijiti adecvat. Iepurii trebuie periati zilnic pentru a inlatura parul mort, care ar putea induce problemele anterior mentionate. Alte implicatii de ordin medical includ raia auriculara, pasteureloza, bolile respiratorii, afectiunile dentare, litiaza urinara si fracturile de coloana. Indiferent de varsta, iepurele olandez este predispus diferitelor boli infectioase, nutritionale, parazitare si micotice, precum si diferitelor afectiuni de reproducere. Printre cele mai frecvent intalnite si cele mai agresive ca evolutie, la iepure se semnaleaza urmatoarele boli: Boala hemoragica a iepurilor este o boala infecto-contagioasa, de natura virala, care afecteaza cu predilectie iepurii in varsta de peste 50 de zile si care se caracterizeaza din punct de vedere clinic prin anorexie, apatie, jetaj spumos-hemoragic sau epistaxis, semne nervoase cu agitatie puternica si tipete inainte de moarte. Masculii sunt mai sensibili. Animalele cu forme clinice se eutanasiaza, neexistand un tratament specific, iar cele sanatose se vaccineaza de urgenta. Mixomatoza iepurelui este o boala infecto-contagioasa, de natura virala, care afecteaza iepurii de orice varstele. Dupa o perioada de incubatie variabila (4-10 zile), boala debuteaza cu hipertermie (febra) si blefaroconjunctivita sero-mucoasa si apoi muco-purulenta. Ulterior, boala poate evolua sub trei forme: - forma nodulara, forma principala de manifestare a bolii, se caracterizeaza prin aparitia in tesutul conjunctiv subcutanat din regiunea capului (pleoape, bot, urechi) si apoi in regiunea organelor genitale, pe abdomen si perianal a unor tumefactii edematoase, pastoase. Nodulii cresc in mod continuu, deformand regiunile in care se formeaza; - forma respiratorie este forma cea mai des intalnita la sugari si tineretul intarcat, terminandu-se cu moartea rapida a animalutului; - maladia butonilor rosii sau negri se constata cu predilectie la iepurii de Angora la 7-10 zile dupa recoltarea parului si se caracterizeaza prin eruptii cutanate, initial, rosii si apoi maroniu-negricioase, situate in zonele depilate. Animalele depistate sau suspecte de mixomatoza sunt eutanasiate. In scopul prevenirii acestor maladii infecto-contagioase exista un vaccin bilavent contra mixomatozei si hemoragiei septice, care se administreaza de doua ori pe an, primavara si toamna, la iepuri incepand de la varsta de 1 luna. Leucoza iepurilor sau leucemia limfoblastica este o viroza rara a iepurelui care se manifesta prin simptome putin caracteristice, slabire continua pana la cahexie si marirea in volum a nodulilor limfatici. Achizitionarea Achizitionarea acestui tip de animalut se poate face de la diversele pet-shop-uri sau chiar de la crescatori. Ceea ce este mai greu este alegerea unui exemplar sanatos. Varsta optima de achizitionare a acestor animalute este de circa 2-3 luni, pana la aceasta varsta trebuind sa stea alaturi de mama pentru a se dezvolta adecvat. La fel de important este ca viitorul proprietar sa-si insuseasca minime informatii cu privire la hranirea, adapostirea, ingrijire, comportamentul natural si principalele boli ale iepurelui. Cunoscand aceste lucruri va va fi mai usor si veti putea sa-i oferiti „prietenului” dumneavoastra cele mai bune conditii pentru a fi pe deplin fericit si sanatos. Un iepure sanatos este vioi si sperios, are blanita curata, fina si lucioasa, ochii sunt clari, sticlosi, iar zona anala este curata, fara resturi de materii fecale. Speranta medie de viata a iepurelui olandez este de 5-6 ani. Daca iepurii sunt sterilizati inca din primii ani de viata, speranta de viata poate creste pana la circa 10 ani.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu