duminică, 1 noiembrie 2009

Broasca testoasa de desert (Gopherus agassizii)

Broasca testoasa de desert (Gopherus agassizii) populeaza deserturile Mojave si Sonoran din sud-estul Californiei, sudul Nevadei si regiunile sudice din Arizona pana in Mexic. Aceasta testoasa este una dintre cele patru specii ale genului Gopherus, cunoscute generic ca broastele testoase Gopher, caracterizata printr-o carapace de culoare maron si membre anterioare aplatizate adaptate pentru sapat. Taxonomia Regnul: Animalia Increngatura: Chordata Clasa: Sauropsida Ordinul: Testudines Subordinul: Cryptodira Superfamilia: Testudinoidae Familia: Testudinidae Genul: Gopherus Specia: Gopherus agassizii Aspectul exterior si dimensiunile Fiind o specie aproape exclusiv terestra, conformatia acestei testoase atesta acest lucru. Carapacea sa este aproape circulara, sub forma de clopot si este formata din placi de dimensiuni mari. Plastronul este plat si are solzii bine marcati, iar la mascul el este mai concav. Coloritul carapacei si al plastronului este maro deschis spre gri, similar nisipului, cu pete mai inchise la culoare in zona centrala a placilor. Tegumentul care acopera restul corpului este in nuante de la maron la brun. Capul mic si triunghiular are ochii dispusi oblic. Coada sa este scurta. Ambele sexe prezinta un solz sau corn intergular – o extensie anterioara a plastronului. Acest corn este mai lung la masculi si deseori, usor orientat in sus. Masculii il utilizeaza ca „arma” de autoaparare in luptele cu alti masculi, incercand sa introduca acest corn in marginea anterioara a carapacei atacatorului. Se poate constata o diferenta neta intre aspectul membrelor anterioare si a celor posterioare. In timp ce membrele posterioare sunt asemanatoare ca si conformatie cu cele de elefant, membrele anterioare sunt aplatizate si musculoase. Cele din urma sunt utilizate de testoasa la saparea adaposturilor si ulterior la acoperirea acestora cu pamant. Membrele posterioare sunt folosite de femela la saparea cuiburilor. Lungimea carapecei poate atinge 23-38 cm, masculii fiind sesizabil mai mari ca si talie in comparatie cu femelele. Broasca testoasa de desert poate atinge o inaltime in jur de 10-15 cm si o greutate corporala de circa 4-7 kg. Comportamentul Broasca testoasa de desert este o testoasa aproape exclusiv terestra, care se apropie de apa numai pentru a se imbaia sau pentru a o consuma. De asemenea, conformatia corpului acesteia nu este adaptata pentru inot, iar membrele ei nu sunt prevazute cu membrana interdigitala, ci sunt cilindrice si butucanoase adaptate pentru mersul pe pamant. Pentru a intari cele spuse s-a constatat in urma numeroaselor cercetari ca broasca testoasa de desert poate supravietui fara apa (doar cu cea extrasa din plantele consumate) peste un an de zile. Broasca testoasa de desert este o specie diurna, fiind activa in timpul zilei, dimineata sau pe inserat in functie de temperatura mediului ambiant. Prezenta solului accesibil pentru sapat este esentiala pentru delimitarea arealului acestei specii. Un alt aspect interesant constatat este ca aceste testoase isi duc aproape 95% din existenta lor in aceste „vizuini” pe care si le sapa in pamant. O singura testoasa poate avea una sau mai multe asemenea adaposturi de-a lungul teritoriul sau de viata. Si, mai mult de atat, aceste adaposturi pot fi folosite succesiv de mai multe testoase. Desi la prima vedere specii foarte tacute, broastele testoase de desert emit diferite vocalize pentru a comunica intre ele. Exista diferite suieraturi sau pacanituri pe care aceste testoase le reproduc pentru a-si avertiza confratii de eventualele pericole sau pentru a-si delimita teritoriile. De asemenea, sunt bine cunoscute sunetele emise de masculi in perioada de imperechere. Cand se simte in primejdie, broasca testoasa de desert isi poate retrage capul, membrele si coada sub carapace. Luptele pot apare oricand se intalnesc masculii unul cu altul si in general, se termina prin subordonarea celui invins si de cele mai multe ori, prin alungarea acestuia. Pentru a fructifica la maxim apa de ploaie, rara in desert, aceasta specie de broaste testoase isi sapa bazine de acumulare in sol. Ceea ce este interesant este ca apa care ajunge in vezica urinara nu este pierduta din organism, ci poate fi reintrodusa in circulatie la nevoie. Majoritatea aportului de apa la aceste testoase provine din umezeala ierbii si a florilor salbatice pe care ele le consuma primavara. In timpul perioadelor foarte uscate, dejectiile lor sunt eliminate mai degraba sub forma unei paste albe decat a unei urini lichidiene. Habitatul In libertate, broasca testoasa de desert populeaza regiunile semiaride, nisipoase si impadurite din sud-estul Statelor Unite, din Florida pana in Texas. Ea este deseori capturata si crescuta in captivitate, ca si animalut de casa, dar mai ales pentru protectia speciei care este pe cale de disparitie. Fiind pe cale de disparitie, specia este protejata de lege, astfel ca vanarea sau capturarea ei se face numai cu o autorizatie speciala. In captivitate, broasca testoasa de desert se adapteaza usor daca ii puneti la dispozitie un terariu prevazut cu adaposturi in care testoasa sa se poata retrage in noptile racoroase si in dupa-amiezele fierbinti. Broastei testoase de desert trebuie sa i se asigure un mediu de viata (un terariu) de minim 120 cm lungime si 60 cm latime pentru o broasca adulta, dar cu cat este mai mare cu atat mai bine. Acvariile nu sunt recomandate pentru acest tip de testoase intrucat ele nu permit o circulatie adecvata a aerului. Temperatura constanta de 24-300C ar trebui asigurata de un incalzitor. Temperatura pe timpul noptii poate scadea sub 240C. Temperatura poate fi mentinuta si cu ajutorul lampilor incandescente sau a celor cu infrarosu. Ca si in cazul majoritatii testoaselor, sursele de lumina UVA si UVB trebuie asigurate. Acest lucru poate fi asigurat prin utilizarea lampilor fluorescente speciale. Substratul terariului poate avea o compozitie diversa, dar din aceasta nu trebuie sa lipseasca nisipul. Broastei testoase de desert trebuie sa i se asigure si un spatiu propice pentru a se ascunde. Asemenea locuri folosite ca si ascunzatoare pot fi construite din pietre sau recipiente din plastic. Pesterile special confectionate pe care le puteti gasi in comert pot fi, de asemenea, utilizate. Hranirea Broasca testoasa de desert este o specie exclusiv vegetariana. Sortimentul de hrana variaza in intregime de arealul de viata si de sezon. Daca in timpul iernii, ploile au fost suficiente incat sa determine germinarea plantelor anuale, acestea vor fi consumate predominat de testoase imediat ce ies din torpoarea de iarna (brumare). Alte plante, ierburi, unii arbusti, lastarii de cactus si florile acestora reprezinta principala componenta a dietei lor. Daca pe timpul verii nu ploua, broastele testoase de desert vor consuma si plantele uscate sau palite. Poate o sa va vina greu sa credeti, dar aceasta testoasa ingera si o cantitate mica de pietricele sau pamant, cel mai probabil pentru a-si mentine flora bacteriana intestinala si/sau ca o sursa suplimentara de calciu sau alte minerale. Ca si in cazul pasarilor, pietricelele pot avea rolul gastrolitilor, asigurand o mai eficienta digestie a vegetalelor la nivel gastric. In captivitate, broastei testoase de desert puteti sa-i oferiti lucerna, frunte de trifoi, de salata, morcov, varza, pepeni si diferite fructe. Aspecte particulare Viata reproducatoare - La broasca testoasa de desert maturitatea sexuala este atinsa abia in jurul varstei de 15-20 ani, iar sezonul de imperechere se desfasoara adesea in august-octombrie cand nivelele de testosteron ale masculilor sunt ridicate. In anumite situatii, broastele testoase de desert incep sa se imperecheze imediat ce ies din hibernare. Masculii urmaresc femelele si se lupta intre ei pentru acestea. - Curtarea si copulatia se pot produce oricand atata timp cat testoasele se afla sub pamant. Femela depoziteaza sperma la nivelul conductului ei genital, iar ouale fertile sunt de obicei depuse in lunile mai, iunie si iulie. - Numarul de oua depuse pentru incubatie variaza de regula in functie de talia femelei. In medie, acesta depune in jur de 4-8 oua pe care le ingroapa in pamant, dar numai cateva dintre ele vor ecloziona. Cuibul este adesea sapat in apropierea adapostului propriu-zis al testoasei si numai rareori departe de acesta. Dupa ce depune ouale, femela acopera cuibul cu pamant pe care-l stropeste cu lichidul din vezicula anala si-l batatoreste cu plastronul, urmand ca apoi sa-l paraseasca, astfel incat numai temperatura solului va asigura clocirea oualor. - Perioada de incubatie dureaza circa 90-120 zile. In timpul perioadei termosensibile a incubatiei, ouale incubate la temperaturi sub 250C vor deveni embrioni masculi, in timp ce ouale incubate la temperaturi peste 300C vor deveni embrioni femeli. Puii eclozionati au carapacea moale, aceasta urmand sa se intareasca treptat in urmatoarele 3-7 saptamani. - In captivitate, ouale pot fi incubate la temperaturi de 20-300C. Asteptati-va ca puii sa eclozioneze unul dupa altul, in decurs de circa 2 saptamani. Dupa ecloziune, puii vor fi pusi intr-un vivariu pentru circa 3-4 saptamani, dar vor fi scosi in fiecare zi afara pentru a se expune la soare (benefic pentru sintetizarea vitaminei D) si a se hrani in conditii naturale. Vasele cu apa pe care le veti plasa in vivariu nu trebuie sa fie adanci, intrucat aceste testoase nu stiu sa inoate. - In general, femelele dau nastere la circa 2-3 generatii pe an. Hibernarea (torpoarea, brumarea) - Are loc de regula incepand din luna septembrie si pana in aprilie. Odata cu scaderea drastica a temperaturii mediului ambiant, broasca testoasa de desert se retrage in adapostul adanc ascuns in sol. - In captivitate, hibernarea se poate realiza in cutii de carton captusite cu un strat gros de frunze uscate, cutii care vor fi asezate in magazii sau in garaje. Sexarea broastei testoase de desert - Cornul intergular este mai lung la masculi si deseori, usor orientat in sus. Masculii il utilizeaza ca „arma” de autoaparare in luptele cu alti masculi, incercand sa introduca acest corn in marginea anterioara a carapacei atacatorului. - Masculii sunt mai mari in comparatie cu femelele, au plastronul concav (plat la femela), o coada mai lunga si mai groasa si gheare mai mari. Speranta medie de viata a broastei testoase de desert, in conditii de mediu adecvate, este de peste 60-80 ani. In libertate, datorita conditiilor aspre din desert, cu cantitati reduse de hrana si apa si variatii extreme ale temperaturii, aceasta testoasa nu suprevietuieste mai mult de 30 ani.

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu