duminică, 1 noiembrie 2009

Vipera cu corn (Vipera ammodytes)

Vipera cu corn (Vipera ammodytes) este considerata cea mai mare specie de sarpe veninos din Europa, fiind regasita din sudul Europei pana in regiunea balcanica si in anumite regiuni ale Orientului Mijlociu. La noi in tara, exemplarele de vipera cu corn pot fi regasite in tot lantul subcarpatic si in regiunile de deal, dar si in Dobrogea. Alte denumiri: vipera cu corn, vipera cu nasul lung, vipera de nisip, vipera de nisip comuna. Taxonomia Regnul: Animalia Increngatura: Chordata Subincrengatura: Vertebrata Clasa: Reptilia Ordinul: Squamata Subordinul: Serpentes Familia: Viperidae Subfamilia: Viperinae Genul: Vipera Specia: Vipera ammodytes Descrierea Capul este acoperit cu solzi mici si neregulati, care sunt fie netezi, fie usor denivelati, exceptie facand perechea de solzi supraoculari, mari care se intind peste marginea posterioara a ochiului. O bordura de solzi mici (10-13) delimiteaza ochiul si alte doua randuri separa ochiul de supralabiale. Solzul nazal este mare, singular (rareori divizat) si este separat de bot printr-un singur solz nazorostral. Solzul rostral este mai mult lat decat lung. Trasatura cea mai distinctiva este „cornul” unic de pe bot, situat deasupra solzului rostral. Cornul este format din 9-17 solzi asezati in doua randuri transversale, rareori 2-4. El poate creste pana la o lungime de circa 0,5 cm si este in realitate moale si elastic. La subspeciile sudice, cornul este asezat perpendicular pe verticala, in timp ce la subspecia Vipera ammodytes ammodytes el este proiectat pe diagonala in fata. Corpul este acoperit de solzi dorsali extrem de striati dispusi pe 21-23 de randuri (mai rar 25). Solzii care delimiteaza regiunea abdominala sunt netezi sau usor striati. Masculii prezinta circa 133-161 solzi ventrali si 27-46 de perechi subcaudale. In schimb, femelele prezinta circa 135-164 solzi ventrali si respectiv, 24-38 de perechi subcaudale. Solzul anal este singular. Paleta de culori este diferita in functie de sexul exemplarului. La masculi, capul prezinta marcaje de culoare maro inchis, cenusiu inchis sau negru, neuniforme. O dunga groasa de culoare neagra porneste din spatele ochiului pana in spatele comisurii gurii. Limba este in general de culoare neagra, in timp de irisul este auriu sau aramiu. Masculii prezinta o pata neuniforma sau un marcaj in forma literei „V” de culoare inchisa, caracteristica situata in partea posterioara a capului si care se continua adesea cu modelul in zig-zag din regiunea dorsala a corpului. Culoarea de fond la masculi variaza si include diferite nuante de cenusiu si uneori, cenusiu-galbui, cenusiu-roz sau maron-galbui. Modelul in zig-zag din regiunea dorsala este de culoare cenusiu inchis sau negru, fiind de o nuanta mai accentuata spre terminarea acestuia. Un rand de pete de culoare inchisa (rareori galbui), mai estompate poate fi sesizat de fiecare parte a corpului, uneori unindu-se intr-o banda ondulata. Femelele prezinta o paleta de culori si modele asemanatoare, cu exceptia ca acestea sunt mai putin evidente si mai putin contrastante. Lor, de cele mai multe ori, le lipseste pata sau semnul caracteristic, sub forma literei „V” situat in partea posterioara a capului care este intalnit la mascul. Culoarea de fond este variabila si tinde sa fie in tonuri de cafeniu sau bronz, respectiv, maron murdar, maron rosiatic, aramiu, crem murdar sau rosu caramiziu. Modelul in zig-zag din regiunea dorsala a corpului este intr-o nuanta de maro. Ambele sexe sunt prevazute cu modelul in zig-zag din regiunea dorsala a corpului, model dispus pe un fond mai deschis decat coloritul acestuia. Acest model apare de multe ori fragmentat, intrerupt. Culoarea abdomenului este variabila, putand fi maron cenusiu, maron-galbui sau roze, culoare „eclipsata” de numeroase pete de culoare inchisa. Uneori, coloritul abdomenului este negru sau gri-albastrui cu pete neregulate albe. Barbia este mai deschisa la culoare decat abdomenul. Pe fata ventrala, varful cozii poate fi galben, portocaliu, rosu-portocaliu, rosu sau verde. Melanismul (aparitia exemplarelor de culoare complet neagra) poate aparea, dar este rar. Paleta de culori si modele intalnita la tineret este aproximativ aceeasi ca la adulti. Vipera cu corn adulta poate atinge o lungime de 72-85 cm, maxim 95 cm femelele fiind de obicei mai mici in comparatie cu masculii. Lungimea corpului viperei cu corn variaza si in functie de origine, exemplarele nordice fiind in mod evident mai mari in comparatie cu cele sudice. Comportamentul Renumita ca fiind cea mai periculoasa dintre viperele europene datorita taliei sale, dintilor sai lungi dotati cu pungi de venin si toxicitatii crescute a veninului, vipera cu corn este un sarpe lent si nu foarte irascibil. Dimineata se incalzeste la soare, apoi isi cauta un adapost in apropiere, asteptandu-si prada. Este o specie mai mult nocturna, exceptie facand situatia in cand populeaza regiunile situate la altitudini inalte si devine foarte agresiva pe vremea noroasa. Nu ataca niciodata cand se simte in primejdie, ci prefera mai degraba sa se retraga. In cazul in care simte ca nu poate scapa se face colac asteptand ca atacatorul sa se apropie. Numai cand se afla la o distanta mica (circa 15-20 cm) de atacatorul sau, vipera cu corn se repede si musca. Extrem de veninoasa, muscatura ei este mult mai periculoasa decat a oricarei altei vipere europene si poate provoca moartea. In captivitate, vipera cu corn refuza sa se hraneasca si de cele mai multe ori moare in scurt timp. Habitatul Vipera cu corn este raspandita in Peninsula Balcanica, Asia Mica si Caucaz, respectiv, in nord-estul Italiei, sudul Slovaciei, vestul Ungariei, Slovenia, Croatia, Bosnia si Hertegovina, Serbia, Muntenegru, Albania, Grecia, Romania, Bulgaria, Turcia, Georgia si Siria. In Romania se gaseste cu predilectie in regiunile montane ale Olteniei si Banatului. In tara noastra mai poate fi intalnita o subspecie a viperei cu corn (Vipera ammodytes montandoni) care se distinge de specia tip prin culoarea neagra a abdomenului, petele albe de la marginea posterioara a gastrostegelor si urostegele galbene. Vipera cu corn populeaza versantii stancosi insoriti si arizi, cu vegetatie redusa, regasindu-se mult mai rar in regiunile nisipoase contrar denumirii sale populare (vipera de nisip). In Dobrogea, ea poate fi intalnita si in afara regiunilor stancoase, in tufisuri, la liziera padurilor, dar si in padurile defrisate. De asemenea, vipera cu corn poate fi regasita in regiunile cu asezari omenesti, respectiv, in digurile de mal ale cailor ferate, ferme si in special in viile de vita de vie, mai ales daca in regiunile respective se gasesc mormane de moloz si ziduri de piatra. Hranirea Vipera cu corn se hraneste cu mici vertebrate, respectiv, cu rozatoare si ocazional cu soparle si pasari. Se pare ca exemplarele tinere prefera soparlele. Modul de hranire este influentat de talia prazii. Prada de talie mai mare este atacata, eliberata, tarata si apoi inghitita, in timp ce prada de talie mai mica este inghitita fara a mai face uz de venin. Rareori, mananca alti serpi, dar a fost semnalat si fenomenul de canibalism la aceasta specie. Aspecte particulare Viata reproducatoare - Inainte de imperecherea propriu-zisa, masculii din aceasta specie se lanseaza intr-un dans de lupta. - Imperecherea are loc in lunile aprilie-mai. - Femela ovovivipara (depune oua din care ies pui) de cele mai multe ori naste in lunile august-octombrie, in jur de 10-20 pui, care incep sa vaneze imediat dupa nastere. Hibernarea - Desi va va veni greu sa credeti, dar vipera cu corn chiar hiberneaza. Odata cu scaderea temperaturii ambientale, in lunile noiembrie-decembrie, vipera cu corn se retrage pentru a hiberna circa 2-6 luni in functie de conditiile meteorologice. Captivitatea - Aceasta specie a fost deseori tinuta in captivitate si crescuta cu succes. Vipera cu corn accepta mult mai bine captivitatea in comparatie cu alte vipere europene, adaptandu-se in majoritatea mediilor si in general, hranindu-se cu usurinta inca de la inceput. Cu toate acestea, in ceea ce priveste manipularea, in ciuda reputatiei sale de animal pasnic, imobilizarea prin prinderea de gat poate fi riscanta, intrucat sunt animale puternice si pot scapa printr-o singura smucitura din stransoarea manipulatorului. Din aceste motive, pentru examinarile mai atente este indicat sa o imobilizati intr-un tub, teava sau burlan din material plastic transparent. Veninul - Vipera cu corn este cel mai mare si dupa cate se pare cel mai periculos sarpe care poate fi gasit in Europa Continentala. - Veninul contine compusi proteolitici si neurotoxici, precum si hemotoxine cu proprietati de coagulare a sangelui. Veninul viperei cu corn are de asemenea si efecte anticoagulante, inducand hemoconcentratie si hemoragii. - Muscaturile contribuie la aparitia simptomelor tipice intoxicatiei cu venin viperid, respectiv, durere, inflamatie si anemiere, toate putand aparea imediat. Au fost de asemenea semnalate ameteala si agitatia. - Oamenii sunt afectati rapid de toxicitatea veninului, la fel si soarecii si pasarile. Soparlele sunt mai putin afectate, in timp ce amfibienii pot chiar supravietui atacurilor viperelor cu corn. Spre exemplu, sarpele de casa (Natrix natrix) este foarte probabil sa fie imun la veninul viperei cu corn. - Veninul de vipera cu corn este utilizat pentru producerea antiveninului contra intoxicatiilor produse de alte vipere europene, motiv pentru care acest sarpe este crescut in crescatorii speciale. Speranta medie de viata a viperei cu corn este in jur de 10-15 ani in libertate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu