luni, 4 aprilie 2011

Jderul de Copac

Jderul de copac (Martes martes), un pradator extrem de abil in ale cataratului, este un rezident al padurilor noastre de foioase. Animal nocturn, aceasta specie de jder isi face aparitia la lasarea intunericului si mai rar pe timpul zilei.

Taxonomie

Regnul: Animalia

Increngatura: Chordata

Clasa: Mammalia

Ordinul: Carnivora

Subordinul: Caniformia

Familia: Mustelidae

Subfamilia: Mustelinae

Genul: Martes

Specia: Martes martes

Aspectul exterior si dimensiunile

Jderul de copac este o mustelida de talie medie, cam de dimensiunile si proportiile unei pisici domestice de talie mare. Capul si corpul au circa 45-58 cm in lungime, iar coada este in jur de 16-28 cm. Variatii substantiale ale dimensiunilor sunt intalnite in functie de arealul geografic. Sexarea indivizilor se poate realiza pe baza taliei, masculii prezentand o greutate corporala cu circa 12-30% mai mare decat cea a femelele.

Blana jderului este cafenie stralucitoare, deasa si matasoasa iarna si scurta si aspra vara. Iarna, pernitele talpilor sunt complet acoperite cu par. Tineretul isi dobandeste blana de adult in prima lor iarna, iar o inlocuire completa a parului se produce o singura data pe an, primavara. Blana de iarna apare in septembrie. Coloritul consta dintr-o pata neregulata, roscata-crem situata pe gat, o nuanta cenusie-galbuie pe abdomen si un roscat-negricios pe picioare. Spatelele este cafeniu inchis, iar botul este roscat. Coada sa este lunga si stufoasa, iar urechile sunt destul de mari si triunghiulare. Buza superioara este prevazuta cu mustati, iar sub ochi, pe barbie si gat se gasesc smocuri de par tepos. Formula dentara este 3/3 (incisivi), 1/1 (canini), 4/4 (premolari) si 1/2 (molari). O glanda odoranta abdominala este prezenta, dar asta nu inseamna ca ii lipsesc cele anale (glandele perianale).

Jderul de copac este un expert la catararea in copaci, fiind dotat cu multe adaptari, respectiv, membre anterioare puternice, musculoase si cu osatura rezistenta, o coada lunga care-l ajuta sa se balanseze si gheare foarte bine dezvoltate. Jderii sunt singurele mustelide care au gheare semiretractile. Aceasta trasatura le permite sa se catare cu abilitate.

Jderul adult poate atinge o greutate corporala de circa 0,80-1,80 kg.

Comportamentul

Jderul de copac este activ in principal noaptea si in amurg. Scorburile din copaci sunt locurile preferate in care-si construiesc culcusurile si un singur exemplar isi poate construi mai multe vizuini in teritoriul pe care si-l desemneaza. Cuiburile de veverita, cele de pasari abandonate si crapaturile stancilor sunt de asemenea utilizate ca ascunzatori. In timpul zilelor racoroase din timpul iernii, jderii de copac aleg sa se retraga in subteran.

Acesta specie de jder este un animalut solitar, exceptie facand situatii in care au pui in cuib si legaturile mascul-femela temporare. Este bine cunoscut ca teritoriile masculilor sunt mult mai mari decat cele ale femelelor si ca masculii au tendinta de a acapara teritoriile uneia sau a mai multor femele. Jderii tineri independenti sunt tolerati pe teritoriile adultilor.

Mijloacele de comunicare sunt reprezentate de marcajele efectuate cu ajutorul glandelor odorante. In cuib, puii comunica cu mama lor prin piuituri.

Comportamentul social se intensifica iarna tarziu, aspect demonstrat de frecventa crescuta a marcajului odorant, toleranta intersexuala, agresiunea intrasexuala si nivelele hormonale. Acest comportament a fost initial gresit interpretat ca si comportament de imperechere, dar este mai mult decat clar ca imperecherea nu se produce pana in sezonul estival. In plus, la masculi nu a fost initiata inca spermatogeneza.

Cele mai dezvoltate simturi ale jderului de copac sunt vazul si mirosul.

Habitatul si Aria de Raspandire

Jderul de copac se distribuie in aproape toate partile Eurasiei Continentale, din vestul Europei in vest pana in vestul Siberiei in est, de la nordul lizierei padurii de conifere in nord pana in Asia Mica in sud. De asemenea, aceasta specie populeaza Caucazul si multe insule mediteraneene, inclusiv Insulele Baleare, Corsica, Sardinia, Elba si Sicilia.

Jderii de copac prefera zonele forestiere, respectiv, padurile de conifere, de foioase si mixte. Padurile vechi si dese sunt preferate celor tinere. Cu toate acestea, ei pot fi gasiti si in afara padurii. Pe insula Minorca, jderii de copac nu-si manifesta nicio preferinta pentru habitat, traind in zonele cu arbusti si dupa cate se pare indiferent daca sunt ascunse in paduri. Se pare ca lipsa pradatorilor de pe insula le-a permis jderilor sa se poata adapta si in afara habitatelor specifice. In Scotia, jderii de copac frecventeaza multe tipuri de habitate. Ei pot fi vazuti in plantatiile forestiere recente, pasunile necultivate, tinuturile cu mlastini de turba si iarba neagra si pe malurile de apa.

La noi in tara, jderul de copac populeaza padurile de foioase din lantul carpatic, adapostindu-se in scorburile copacilor, crapaturile stancilor, prin cuiburile abandonate ale pasarilor rapitoarele sau ale veveritelor.

Hranirea

Jderul de copac este omnivor. Ii place mai degraba carnea pe care si-o obtine consumand micile mamifere. Compozitia si cantitatea de hrana adesea se modifica in functie de sezon si de conditiile locale. Cand fructele si bacele devin abundente in toamna, jderii isi completeaza circa 30% din dieta lor cu aceste resurse. In anumite regiuni, cum ar fi Polonia, jderul nu consuma aproape niciodata fructe. Printre alimentele favorite se numara soarecii de camp, veveritele, alte mamifere mici, pasarile, insectele, starvurile, broastele, reptilele si serpii.

Hrana este depozitata pe timpul verii si al toamnei pentru a compensa resursele sarace din timpul iernii.

Aspecte particulare

Viata reproducatoare

- Varsta maturitatii este extrem de tarzie, la circa 1,5-3 ani, in functie de precocitatea fiecarui individ.

- Activitatea reproducatoare a jderului de copac este strans legata de succesiunea sezoanelor in regiunile lor de viata temperate si asa cum se intampla si in cazul majoritatii speciilor din familia Mustelidae.

- Imperecherea si fecundarea din iulie-august sunt urmate de o perioada de implantare tardiva a embrionului care dureaza circa 7 luni. Astfel, implantarea se realizeaza la sfarsitul lunii februarie sau in luna martie. Timpul scurs de la fecundare pana la implantare depinde de fotoperioada si mai precis de cresterea primavaratica a duratei zi-lumina.

- Dupa implantare, gestatia propriu-zisa (dezvoltarea intrauterina) dureaza 30-35 zile, iar fatarea (parturitia) se produce la sfarsitul lui martie-aprilie. Femela naste circa 2-5 pui/fatare. Femelele adulte nu au decat 4 mamele functionale.

- Masculii de jder de copac adulti prezinta un ciclu de dezvoltare testicular sezonier si distinct. Masculii isi incheie dezvoltarea testiculara cu o luna inainte de estru, iar odata ce femelele intra in calduri testiculele acestora regreseaza. Primul semn vizibil al debutului estrului la femele este edematierea (marirea in volum) vulvei. Majoritatea imperecherilor se produc pe o perioada de circa 30-45 zile, in timpul careia femelele isi manifesta disponibilitatea sexuala de circa 1-4 ori. Aceste disponibilitati dureaza circa 1-4 zile si sunt repetate la intervale de 6-17 zile.

- Copulatia este prelungita, durand 30-50 minute si se poate produce la sol sau in copaci.

- In captivitate, copulatiile multiple cu unul sau mai multi parteneri se pot produce in timpul fiecarei perioade de disponibilitate.

- Caldurile false pot aparea in februarie-martie, corespunzand perioadei de implantare si inceputurilor gestatiei.

- La nastere, puisorii cantaresc in jur de 30 g. Sunt orbi, surzi, nu au dinti, dar au o blanita scurta si deasa. Ochii lor se deschid la circa 34-38 zile. Tinerii pui incep sa consume hrana solida la varsta de 36-45 zile, iar intarcarea lor se produce la circa 6 saptamani de la fatare. La 7-8 saptamani, puii pot parasi vizuina si incep sa fie indepartati de mama in jurul varstei de 12-16 saptamani, in general, la inceputul sezonului de imperechere. Unii pui pot ramane alaturi de mama peste iarna, parasind-o in primavara.

- In libertate, masculii si femelele se pot inperechea incepand din prima lor vara, la varsta de 14 luni. De asemenea, primul sezon de imperechere poate fi intarziat pana in al doilea sau al treilea an. In captivitate, majoritatea masculilor nu se imperecheaza pana la varsta de 27 luni. Acest lucru se poate datora stresului indus de conditiile din captivitate.

Speranta de viata a jderului de copac este de 8-10 ani, dar s-au intalnit si exemplare mai longevive care au supravietuit pana la 14-16 ani. In captivitate, jderul de copac poate supravietui peste 15 ani.

Macareul

Macareul, desi inca o necunoscuta pentru multi dintre noi, este o pasare usor de recunoscut datorita infatisarii sale comice. Macareii sunt inotatori desavarsiti, folosindu-si aripile pentru a avansa in profunzimea marii. In vazduh, sunt zburatori neintrecuti batand din aripi de pana la 400 ori/minut si atingand o viteza de 88 km/h.

Taxonomia

Regnul: Animalia

Increngatura: Chordata

Subincrengatura: Vertebrata

Clasa: Aves

Ordinul: Charadriiformes

Familia: Alcidae

Genul: Fratercula

Specia: Fratercula arctica

Descriere si dimensiuni

Macareul este o pasare scunda si robusta, avand partea dorsala a corpului neagra si pe cea ventrala alba. Fetele laterale ale capului (obrajii) sunt de asemenea de culoare alba. De asemenea, in jurul ochilor pot fi remarcate niste marcaje rosii si negre. Dupa cum sugereaza si o alta denumire a sa „papagalul marii”, macareul este dotat cu un cioc mare, de forma triunghiulara, asemanator celui de papagal, cioc care in timpul sezonului de imperechere este portocaliu intens si prezinta in jumatatea posterioara, respectiv, spre baza o pata gri-albastruie delimitata de o bordura de culoare galbena. Dupa sfarsirea sezonului de imperechere, se constata o diminuare a intensitatii coloritului ciocului, acesta devenind maroniu murdar, si are loc initierea perioadei de naparlire. Penajul de iarna este asemanator cu cel din timpul sezonului cald, exceptie facand regiunea fetei care este mult mai inchisa la culoare. Picioarele sunt intotdeauna portocaliu aprins. Tineretului ii lipseste ciocul mare viu colorat.

Macareul poate avea o lungime a corpului in jur de 30-35 cm, iar anvergura aripilor poate fi 53-60 cm. In ceea ce priveste greutatea corporala, macareul adult poate ajunge pana la 500 g. Masculul este o idee mai mare in comparatie cu femela.

Comportamentul

Macareii sunt pasari care se deplaseaza in pozitie verticala, traiesc in colonii si sunt foarte curiosi si blanzi. Ei sunt deseori atacati si ucisi de marii pescarusi negriciosi, sobolani, pisici, caini si vulpi. Din aceste considerente, populatiile care se stabilesc in apropierea asezarilor umane, dispar cu repeziciune. Macareii se plimba pe apa asemanator ratelor si pentru a-si lua zborul, ei trebuie sa alerge pe suprafata apei pana reusesc sa se desprinda. Sunt inotatori desavarsiti, folosindu-si aripile pentru a avansa in profunzimea marii. In vazduh, sunt zburatori neintrecuti batand din aripi de pana la 400 ori/minut si atingand o viteza de 88 km/h.

In cea mai mare parte a anului, macereii stau in largul marii, revenind pe tarmuri doar pentru a se imperechea. Chiar inainte de debutul sezonului de imperechere, se produce naparlirea anuala. Pentru o anumita perioada dupa naparlire, pasarile nu mai pot zbura sau zboara cu dificultate, dar sunt in continuare apte sa inoate in adancurile marii si se pot alatura coloniilor lor din februarie pana la inceputul lunii aprilie.

Habitatul

Macareul poate fi regasit in nordul Canadei, Golful St. Lawrence, Noua Scotie, Islanda, nordul Scandinaviei, nordul Rusiei, Irlanda si pe coasta nord-vestica a Frantei.

In timpul verii, macareii populeaza tarmurile stancoase ale Atlanticului de Nord si ale Europei de Nord. Odata cu venirea iernii, ei se refugiaza pe bancurile de gheata si pot fi rareori vazuti pe tarmuri pana in luna martie a anului urmator.

Hranirea

Macareul, pasare carnivore prin excelenta, se scufunda in apa din vazduh sau de pe stanci si isi foloseste apirile pentru a inota in profunzimea apei, acolo unde poate prinde pestii mici, moluste si crustacee. Isi inghit prada sub apa, exceptie facand situatiile in care trebuie sa-si hraneasca puii. Aceste situatii, macareul isi umple ciocul cu cateva zeci de pestisori pe care ii duce neintarziat la cuib. Macareul isi utilizeaza limba pentru a mentine pestele in crestele situate in cerul gurii, astfel incat sa-si poata deschide ciocul si sa prinda mai multe peste.

Pe tot parcursul anului, regimul lor alimentar este reprezentat, in principal, din diferite specii de pesti si in special din tipari si scrumbii de Atlantic.

Aspecte particulare

Viata reproducatoare

- Macareii ating maturitatea sexuala in jurul varstei de 4-5 ani. Aceasta specie este monogama si ambii parteneri ajuta la ingrijirea progeniturilor.

- In timpul ritualului de formare a perechilor, barbatusii se „dueleaza” si se ciondanesc in apa, prin luptele lor atragand alte perechi pana cand intreaga ceremonie ia sfarsit.

- Macareii se imperecheaza in apa. Ei traiesc in colonii si-si construiesc cuiburile scormonind pana la o adancime de 60-120 cm in solul moale din varful stancilor sau din zonele izolate. In principal, masculii sunt cei implicati in saparea cuiburilor, utilizandu-si ciocurile si picioarele palmate.

- Masculii stau alaturi de femele pe toata perioada sezonului de imperechere, perechile pazindu-si cu inversunare cuibul.

- Ouale sunt depuse, de regula, in iunie-iulie, de cele mai multe ori o femela depunand un singur ou. Ouale sunt rotunde, albe si deseori punctate cu maron.

- Ambii parinti ajuta la clocirea oului. Oul este varat sub una dintre aripi si flancat cu corpul.

- Incubatia dureaza in jur de 39-45 zile. Puii nou-eclozionati sunt hraniti cu pesti foarte mici si se imbraca cu pene pana in jurul varstei de 45-50 zile.

- Dupa circa 40 zile de la ecloziune, puii sunt „abandonati” de parintii care se reintorc in mare. De regula, puii ramasi singuri nu reusesc sa se hraneasca circa o saptamana. In functie de precocitatea fiecaruia, puii de macareu isi fac curaj si se avanta in mare, la amurg sau noaptea, pentru a-si cauta hrana. Ei vor putea sa zboare abia in jurul varstei de 48-56 zile.

Speranta medie de viata a macareului, in salbaticie, este de circa 18-20 ani si chiar mai mult.